Cristian Sima: Am acceptat politicieni la bursă și a fost o greșeală

În 29 septembrie 2016 s-au împlinit 4 ani de când cunoscutul „broker fugar” Cristian Sima a părăsit România iscând un scandal în care era acuzat că a pierdut în tranzacții riscante sume uriașe din banii clienților săi. Acesta a fost președinte – director general al Bursei de la Sibiu până în septembrie 2012. Stabilit în Elveția, Sima a făcut constant declarații dure la adresa politicienilor din conducerea țării și susține că poate preda oricând, la cererea DNA-ului, dovezi cu care-și poate proba declarațiile. Intr-un interviu acordat ziarului Sibiu 100% , acesta vorbeste despre revenirea in Romania dupa 4 ani, despre bursa din SIbiu si cartea pe care o pregateste acum.  
Cum este în România după patru ani?
După patru ani este interesant să te întorci în patria mamă. Știți că nu am pus piciorul patru ani în România și am venit asumându-mi toate riscurile, pentru că nu am știut ce mă așteaptă. E liniște, dar nu știm dacă nu e liniștea dinaintea furtunii, nu pot să vă spun. Cert este că eu am venit să-mi fac actele. Nu mai am permis, nu mai aveam buletin, pașaportul expiră în octombrie, așa că…
 
Ați venit să căutați autoritățile, cu alte cuvinte?
Le-am căutat pe toate, nicio problemă. Le-am căutat și înainte, să știți. DNA-ului i-am oferit documente de acum trei ani. M-am întâlnit cu cei de la DNA, nu le-am predat acte pentru că nu le am în buzunar. Nu am nimic de negociat cu ei, ei îmi cer tot ce doresc, iar eu le dau ce am. Nu mi-au cerut încă nimic. Discuțiile cu ei vor continua.
 
De ce credeți că a durat atât până v-au cerut documentele?
Nu știu, n-aș vrea să fac speculații. Nu am predat documente DNA-ului până acum. Am publicat din documente, dar foarte puțin, nici măcar 1%. Există o carte în care am povestit destul de mult. Nici cartea nu este totul, abia volumul doi va spune tot ce am trăit eu în România, în ultimii 15 ani.
 
Înseamnă că „Marea Spovedanie” este doar începutul?
Am scris-o pentru mine. Nu m-am spovedit nici la preot, nici la nevastă, nici la copil, iar când m-am spovedit, am făcut-o public. Dacă lumea va considera că spovedaniile mele sunt interesante, va citi cartea. Se pare că au citit-o, din moment ce un tiraj de 10.000 de exemplare s-a vândut instant.
 
La ce VIP-uri din Sibiu vă referiți în primul volum? Nu ați prea dat nume.
Nu am prea scris despre Sibiu în primul număr. Povestea cu Bursa din Sibiu și perioada din 2010-2012 nu e în primul volum, va fi în al doilea. Am scris de toată lumea, n-am încercat să protejez pe nimeni sau să acuz pe altcineva. Am scris așa cum am văzut eu Sibiul și oamenii de afaceri din Sibiu și lumea Sibiului în cei trei-patru ani când am fost aici, mai ales în cei doi în care am fost președintele bursei și eram minim trei zile pe săptămână aici.
 
Cum va fi cel de-al doilea volum?
Nu știu dacă nu va fi direct în engleză și nu în română. Am scris deja vreo 300 de pagini și mai am ceva. Cam tot atâta. Primul volum a fost de 500 de pagini, al doilea va fi poate chiar mai mult.
 
 
Cum vedeți acum activitatea SIBEX?
Eu am lăsat-o cu zece milioane în cont și mi-au făcut scandal că de ce sunt dolari și nu sunt lei. Dacă-i aveau azi, aveau cu 40% mai mult. Am lăsat-o cu 600 de milioane de lei volum pe zi. Nu mi-am luat niciun ban de la Sibiu, decât leafa, ba chiar am adus indicele Dow Jones, la Sibiu. Sibiul este singura piață financiară din toată Europa unde se poate lista Dow Jones! Astăzi aveți 50.000 de lei pe zi volum față de 600 de milioane. Ați schimbat nu știu câți președinți de bursă și așa mai departe. Bursa este, practic, inexistentă și nu are niciun viitor, dar nu cred că Sibiul sau sibienii au vreo vină. Vina este a acționarilor.
 
Ce relație ați avut cu acționarii?
 
Relația normală pe care trebuie să o aibă cel mai mare acționar cu colegii lui. Eu am venit președinte – director general la Bursa din Sibiu să creez o mare piață financiară în Sibiu. Dacă nu se întâmpla ce s-a întâmplat, azi ați fi fost parte a London Stock Exchange. Cu două săptămâni înainte să plec, bătusem palma cu London Stock Exchange pentru o fuziune și pentru a construi cea mai mare bursă de energie din sud-estul Europei. Cred că acesta a fost și motivul pentru care am fost eliminat. Dar nu-mi pare rău de ce am făcut. Este o definiție a lui Winston Churchill: „Onoarea nu este să faci mereu ce trebuie, ci să poți să negociezi cu consecințele”. Eu pot să negociez cu consecințele, dovadă că pot să dau, după patru ani, interviu oricui și să nu am întrebare tabu și să nu răspund niciodată „No comment”.
Scopul meu era să dezvolt o bursă să ajungă la zeci de miliarde volum de tranzacționare pe zi, să facă și energie și alte produse structurate, drept urmare, nu am dat dividende, am economisit bani și i-am cheltuit investind mai departe. Asta nu ar trebui să spun eu, pot spune angajații care au rămas, care pot face comparații cum este acum, față de cum era acum patru ani.
Se împlinesc patru ani. În 29 septembrie 2012 am plecat eu din România.
 
Lumea era mulțumită de creșterea Bursei, se vehiculează însă pierderi destul de mari.
Pierderi la Sibiu? Dacă exista măcar o mie de euro pierdere mi-ar fi făcut proces! Singura chestie pentru care au vrut să-mi facă proces a fost că am cheltuit 3.000 de euro pe avioane. Sibiul nu a avut nicio pierdere. Pierdere au avut clienții de la WBS care jucau produse derivate. Bursa din Sibiu, din gestiunea mea, nu a avut decât profit, nu a avut nicio pierdere.
 
Dacă ar fi să o luați de la capăt, ați schimba ceva?
Da, aș evita să bag orice fel de politician printre acționarii de la Bursa de la Sibiu. Eu i-am acceptat și trebuie să recunosc că a fost o greșeală. Trebuia să aștept și să vin doar cu străini, dar eu nu am vrut să fac război. Să ne înțelegem bine: când am fost cu ANRE și Bursa din Sibiu la Londa, am făcut-o special ca să nu mă ascund de nimeni. N-am vrut să fac o bursă de energie electrică în Sibiu ca, în loc să câștige și să șmecherească băieții deștepți, să o fac eu. Am vrut să o fac deschis, cinstit și asta a deranjat cel mai mult.
Tot ce am făcut în România la capitolul bursă nu mai făceam pentru bani de mult, aveam suficienți. Că nu-i mai am azi, iar nu este nicio problemă. Întâmplător, am un raport cu banii foarte distant. Știu că dacă-mi luați tot de pe mine și mă lăsați pe o insulă pustie, supraviețuiesc, și încă bine. Știu că fac atâtea lucruri – de la matematică, bursă, până la cântat la pian, încât nu voi muri de foame.
 
Ați declarat așa: „Mă voi întoarce în România atunci când românii vor fi dispuși să trăiescă mai bine și să-și dorească asta”. Deci, în cât timp vă veți întoarce?
Românul își dorește să trăiască mai bine, vrea să trăiască mai bine. Problema românului este că vrea să trăiească mai bine doar el, plus cei de lângă el. Eu am folosit pluralul, pentru că marea problemă a României – spre deosebire de Elveția, Franța și alte țări cu democrație veche și neîntreruptă de comunism – este că românul își dorește să trăiescă el bine și ceilalți nu contează. Nu a înțeleș că esențial este ca toată comunitatea să trăiască mai bine. Dacă toată comunitatea trăiește mai bine, el va fi într-o lume mai bună, mai curată, mai morală. A trăi bine tu, nu e …De aici vine nenorocirea, lupta anticorupție, pe care românul o apreciază și n-o apreciază. Românul nu e supărat că un conducător, un politician l-a furat. E supărat că nu l-a furat împreună cu el. Că dacă și el ar fi fost în cărți, nu l-ar fi supărat.
 
Ați tot vorbit de o nouă criză, când estimați că va apărea?
În 2007 a lovit criza în America, la începutul lui 2008 era în toată Europa și noi fluieram. Dacă Donald Trump câștigă alegerile, criza va veni repede și dur și se poate declanșa și un război. Criza vine de la bani, pentru că nu mai sunt. Generația noastră a tocat banii copiilor și o parte din banii nepoților.
 
Va fi mai dură?
Criza cealaltă nu a fost rezolvată. Orice criză se rezolvă printr-o selecție naturală. În 2008, când toate băncile centrale au luat din banii contribuabililor și au ajutat sistemul bancar nu au făcut decât să lungească boala. Vreți să vedeți care e situația băncilor în acest moment – multe bănci sunt în rahat mult mai mare decât erau în 2008. Asta în ciuda faptului că au primit ajutoare de sute de miliarde din banii contribuabililor. Criza aia nu s-a terminat niciodată. Prețul din 2007 la orice apartament este mai mare decât azi, totul este mult mai mare. Piața imobiliară nu a ajuns încă să recupereze nici măcar 60% din cât a pierdut, și nu era o piață ultra saturată care să fi ajuns la prețuri exorbitante. Ăsta e primul indiciu. Al doilea este că ne-am refăcut din servicii, iar o economie emergentă ca a noastră nu produce. Sunt de patru săptămâni în România și n-am întâlnit niciun om care să producă ceva: un chibrit, o ceașcă, o linguriță. În schimb, am întâlnit 95 la sută, oameni care știu pe cineva, care cunosc pe cineva care pot să facă ceva și dacă ar găsi pe cineva care să-i dea și lui un comision. Este o gașcă de comisionagii care sunt peste tot. Găștile se mută acum în privat. Le e frică să mai ia de la stat, iar lobby-știi ăștia care nu fac altceva decât trafic de influență, fac traficul de influență la nivel de sector privat.
 
În aceste condiții, cum vedeți viitorul economiei românești?
Țara asta se va schimba când își va găsi un despot luminat, că prin democrație nu va mai reuși. Și spun asta deși sunt primul care cred în democrație. România se poate salva numai prin dictatură, dar trebuie să ai norocul să dai de un dictator luminat și citit. În 26 de ani n-am avut un prim-ministru sau un președinte care să nu fie agramat. Asta e tragic. Atâta timp cât nu vom repune anumite valori de educație.Dacă-l pui pe Neagu Djuvara și pe Adrian Năstase sau pe Băsescu, peste 60% îl vor alege pe Năstase sau pe Băsescu. Pentru că eleganța lui Neagu Djuvara, coerența lui Neagu Duvara, elocvența lui Neagu Djuvara nu le mai apreciază nimeni.
 
Are România puterea să iasă din situația în care este acum?
România și-a pierdut toate elitele, toate familiile vechi. După ce i-am avut pe Bobu, Cioară, Ion Dincă, îi avem pe Ponta, Băsescu, Udrea, Dragnea, Duvăz și așa mai departe. I-am luat la întâmplare. Să ne înțelegem bine: comisioane și furăciuni s-au făcut și la începutul secolului 20, dar din ele a rămas Palatul Cantacuzino, a rămas casa lui Enescu, Vila cu lei de pe Bulevardul Victoriei, Banca Națională. Faceți comparație. Arhitecții din zilele noastre s-au numit Patriciu, Dorin Ștefan, iar dincolo se numeau Ion Mincu.
Fiecare popor își merită conducătorii. Dacă ne plângem de guvernanții noștri, trebuie să ne gândim că nu sunt decât ca noi. Seamănă cu noi. Nu sunt diferiți. Aaa, se poate spune altceva: că oferta în România este foarte slabă, că lumea inteligentă stă deoparte, nu a vrut niciodată să candideze, dar și asta e o dovadă de lașitate. Nu mai trebuie să ne plângem că suntem obligați să alegem între Ponta și Iohannis, că altă șansă nu era, ci trebuie să ne plângem că noi niciodată nu am vrut să ne implicăm.
 
 
Ce părere aveți despre introducerea în România a unei legi prin care o persoană care are informații despre un delict și nu-l raportează în 90 de zile, devine complice?
 
Eu am suferit mult în România comunistă,  unde delațiunea era la ordinea zilei, și trăiesc acum în Elveția, unde delațiunea vecinului meu care sună la Poliție că mașina mea nu este parcată corect, deși îl cunosc de 12 sni, mi se pare normală. Într-o țară la Elveția, Poliția, legea o face comunitatea. Atunci nimeni nu se sfiește să denunțe, pentru simplul fapt că asta contribuie la îmbunătățirea nivelului de trai al tuturor. Cred că ar fi bine să fie și la noi așa. Din păcate, la noi delațiunile sunt pentru a avea ceva de câștigat.
 
Vă considerați vinovat?
 
Legal, nu am greșit cu nimic, de aceea nici nu am probleme cu justiția. Aaaa, o să mă întrebați: „E moral că le-ați gestionat ălora bani, deși știați că sunt murdari?”. Evident! Moral am greșit enorm. De asta am scris „Marea Spovedanie”.