Primul Festival internațional de muzică clasică al orașului, organizat de Fundația Română pentru Excelență în Muzică, al cărui președinte este dirijorul de renume internațional Christian Badea, va aduce la Sibiu, în perioada 24-31 mai, artiști de prestigiu internațional: Cvartetul Borodin, Giuliano Carmignola, Mario Caroli, Tamas Varga, Christian Badea, Dario Bonuccelli, Martin Owen, și pe cei mai promițători tineri muzicieni din România.
Acestora li se va alătura Vlad Maistorovici, compozitorul invitat al Festivalului, Mozart Kammerphilharmonie, orchestra în rezidență a Festivalului, formată din muzicieni români și europeni din tânăra generație, și alți invitați de marcă. Împreună, vor interpreta capodopere ale repertoriului clasic (Mozart, Haydn, Schubert și Beethoven) și ale repertoriului contemporan (Webern, Messiaen și Ligeti), într-o serie de concerte simfonice, concerte camerale, recitaluri solistice și evenimente educative, în locuri simbolice pentru istoria și cultura orașului.
Interviu cu Christian Badea (Ch.B.):
Rep.: Organizaţi această primă ediţie în perioada premergătoare Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu. Decizia legată de perioada de desfaşurare a fost influenţată şi de acest aspect, gândindu-vă poate la turiştii care vin în Sibiu mai devreme?
Ch.B. : Sincer să vă spun, perioada a fost aleasă de către Primărie. Poate e bine, dacă ne gândim la turişti, dar mie mi se pare puţin problematică cu vremea fiindcă, în mai, poate să fie destul de frig. Nu poţi să stai afară cu instrumentele şi excude evenimentele care s-ar putea face afară. Festivalul de teatru nu are nici pe departe problemele noastre, pentru că la noi problema, de fapt, nu o reprezintă oamenii, ci instrumentele. Instrumentele acelea sunt de valoare şi muzicienii refuză, pe bună dreptate, să iasă cu instrumentele sub o anumită temperatură. Noi, anul acesta avem doar evenimente indoor şi aş putea spune că perioada aleasă ne limitează ca şi spaţii de desfăşurare. Deocamdată facem în mai şi, pe viitor, vom vedea.
Rep.: Este Piaţa Mare unul din locurile în care vă doriţi să se desfăşoare un astfel de festival pe viitor?
Ch.B.: Orice eveniment care se face afară, vorbesc de Piaţa Mare, are nevoie de amplificare de sunet, de lumini şi costurile cresc geometric. Eu aş zice să facem primul festival, să vedem cum merge şi să ne dezvoltăm de acolo. Bineînţeles, Piaţa Mare este un loc cunoscut, în care au loc multe evenimente, dar în momentul când ajung în Piaţa Mare cu festivalul, sincer să vă spun, vor fi evenimente şi concerte de care n-aţi văzut încă. Nici la Sibiu, nici în toată ţara. Şi mai este vorba şi de vreme. Pentru că în mai poţi să te aştepţi la orice. În vară este altceva.
Rep.: Referitor la spaţiile în care se desfăşoară prima ediţie, de ce a fost exclusă sala Thalia, în condiţiile în care este o sală destul de mare, destinată pentru astfel de evenimente, cu o acustică bună?
Ch. B.: Multe argumente. În primul rând nu e disponibilă. În plus, pe mine m-a interesat să fac un festival, ceea ce înseamnă că trebuie să aibă un caracter special. Caracterul vine din arhitectură, tradiţie, ceea ce are oraşul să ofere ca element special. Eu cred că Sibiul, ca oraş, are foarte multe să ofere. În primul rând, tot oraşul vechi e o scenă de spectacol. Sunt nişte spaţii foarte interesante care au o istorie, au un farmec, au o personalitate. Sala Astra are personalitate, Biserica Sfânta Treime e foarte frumoasă. Am intrat prima dată şi, credeţi-mă că am cântat în foarte multe biserici ca dirijor, sună foarte bine. Biserica Mică Evanghelică (Sf. Ioan n.r.) este o biserică mică, foarte intimă, dar care se pretează foarte bine unui concert de muzică de cameră, unde artiştii şi publicul se simt foarte, foarte aproape. Pentru mine asta e foarte important. E importantă atmosfera şi teatralitatea unui eveniment. Nu doar mergem într-o sală, ne aşezăm pe nişte rânduri şi ascultăm muzică…trebuie să fie o experienţă.
Rep.: De ce Mozart Kammerphilharmonie, o orchestră pe care o numiţi „în rezidență” în cadrul festivalului?
Ch.B.: Se cheamă Mozart Kammerphilharmonie, în germană, pentru simplul motiv că a debutat la Sibiu într-un oraş cu tradiţie germanică, Sibiu- Hermannstadt, şi este o orchestră dedicată muzicii clasice, clasicilor: Mozard, Haydn, din nou Germania. Asta este din punct de vedere semnatic şi ca să îi dăm o personalitate. În acelaşi timp, în domenilu tinerilor muzicieni care în zilele noastre se lansează, se cântă foarte mult romantic, foarte mult bombastic şi foarte mult Ceacovski şi nu prea se cântă muzică clasică. Ori, învăţăm să fim muzicieni şi mai ales publicul învaţă cel mai bine cum să asculte, mai ales din maeştri clasici. Practic, ne întoarcem puţin la bază şi pentru muzicieni şi pentru public. În plus este o muzică superbă, în plus se întâmplă într-un cadru cât se poate de potrivit, dacă ne gândim că Mozart a scris simfoniile pe care le veţi asculta în acelaşi timp când era construită această biserică şi când baronul Samuel von Brukenthal pleca la Viena şi era primit de împărăteasă. Deci vorbim de ceva care se leagă, se leagă foarte bine, tradiţia…totul se leagă.
Rep: Aţi căutat să porniţi acest festival cu o istorie, să îl legaţi de ceva…?
CH. B.: N-am căutat. A ieşit de la sine. E aşa de evident…N-am stat la masă să mă gândesc, să mă chinuiesc, să găsesc o temă. Tema a venit de la sine, era cât se poate de evidentă. Tema festivalului, AMADEUS, reprezintă ecoul modern al legăturilor dintre Sibiu și Viena în epoca lui Mozart, dar și o celebrare a frumuseții și a bucuriei pe care ne-o oferă muzica sa. Festivalul Internațional de Muzică Sibiu/Hermannstadt nu este o înșiruire de evenimente sub o etichetă, este o experiență împărtășită, creată prin comunicarea între muzicieni și public, un ”spirit” pe care comunitatea sibiană îl ”dobândește”.
Rep.: În acest context, cu siguranţă aveţi cel puţin câteva idei despre ediţiile viitoare….
Ch. B.: Să vă spun sincer. Eu am o experienţă foarte mare cu festivalurile, am făcut 24 de ani festivaluri. Am făcut două festivaluri de câte zece ani în acelaşi timp şi patru ani încă unul pe care l-am fondat eu. Când am ajuns la Sibiu, acum doi ani, m-am simţit ca şi cum îl ştiam de undeva. Am zis: Oraşul ăsta mi se pare familiar (poate că a rămas aşa în memoria genetică pentru că mama este născută la Sibiu) şi într- o jumătate de oră am avut în minte vreo cinci festivaluri. Ştiu ce se întâmplă în cinci ediţii la detaliu, am temele, am programele în minte, am tot. Numai banii nu-i am.
Rep.: Cât de greu este să aduci artişti importanţi la un festival cu banii puţini?
Ch. B.: În România sunt mari probleme în acest domeniu. Bineînţeles că aici, la Sibiu, este un pic diferit pentru că administraţia ajută, şi-a dat seama de importanţa culturii şi o finanţează. Însă în limitele în care poate, că nici aici nu sunt banii pe gârlă. Ca să faci lucrurile bine costă bani. Costă bani foarte mulţi. Trebuie făcut şi într-un fel în care să fie economic-viabil, să fie un bussines mother care să funcţioneze. E greu să dai un festival de mare calitate pe gratis.
Rep.: Cu siguranţă au fost nume mari pe care aţi fi vrut să le aduceţi la prima ediţie şi pe care n-aţi reuşit?
Ch. B.: Aş vrea să uitaţi nişte noţiuni, nişte cuvinte: nume mari, anvergură. Chiar dacă atrag publicul, vreau să vă spun că publicul trebuie educat. Sunt multe situaţii, multe lucruri de care publicul nu are cum să ştie şi, când le vede, când le simte, zice: *Da domnule, a fost extraordinar!*. Un cuvânt pe care aş vrea să îl uitaţi este avengura, care se foloseşte foarte mult în România şi nu înseamnă nimic. Eu l-aş înlocui cu atmosferă. Eu vreau să am un festival cu atmosferă, cu substanţă, să vibreze. Pentru că poţi să ai avengură şi să nu ai substanţă. A doua expresie, numele mari…Unele sunt nume mari şi chiar îşi merită această titulatură, altele sunt fabricate de marketingul internaţional. Eu cunosc foarte bine scena artiştilor internaţionali şi ştiu că unii sunt fabricaţi şi pe mine nu mă impresioaneză. Numele mari sunt de multe ori un reflex pavlovian (condiţional n.r.) al publicului. Din cauză că numele este mare, înseamnă că va bine şi o să îmi placă. Eu aş vrea să privesc din altă direcţie. O să fac tot posibiliul să aduc artişti care o să fie revelaţie pentru public. Că se întâmplă să fie şi nume mari, asta e bine, dar vor fi nume care sunt artişti extraordinari şi asta se transmite unui public care nu trebuie să fie neapărat educat în această privinţă. Îl simte imediat.
Rep.: Atunci, ca să formulez altfel, la ce artişti vă gândiţi pentru ediţiile viitoare?
Ch. B.: Am avut o mare frustraţie, care va continua, se pare. Am foarte mulţi prieteni care sunt artişti foarte importanţi cu care am vorbit şi alţii, pe care nu-i cunosc aşa de bine şi toţi mi-au spus: *da domnule, extraordinar, sună foarte bine acest festival… dar nu pot să vin. Pentru 2015,2016 vin cu siguranţă. Spune-mi când?* Păi nu pot să-ţi spun, că finanţarea se face de la o lună la alta. Asta nu e o problemă doar aici, e o problemă în toată România. Depindem de bugetul acelui an. Până se aprobă bugetul…şi, dacă festivalul se întâmplă în mai, atunci eşti la o lună distanţă. Cum faci? Singurul eveniment care are excepţie, prin lege, este Festivalul George Enescu, care ştie ce buget va avea cu doi ani înainte de fiecare ediţie. Păi, dacă eu aş avea această posibilitate atunci „sky is the limit” (cerul este limita).
Rep.: Dintre artiştii care vin anul acesta, aveţi un favorit personal?
Ch. B.: Fiecare are ceva foarte interesant de oferit şi singurul lucru la care sper este ca această combinaţie între tineri muzicieni, maeştri, loc şi atmosferă să funcţioneze. Odată ce ai pus toate aceste ingrediente la un loc, te retragi puţin şi vezi cum funcţionează. N-am cum să prefer pe unul deasupra altora. Concertele de orchestă, de exemplu, îl avem pe Mario Caroli, care e un flautist extraordinar, îl avem pe Giuliano Karminiola, violonist extraordinar, care a fost şi anul trecut şi deja publicul îl cunoaşte. Al treilea concert, facem Recviemul de Mozart (concertul de încheiere a festivalului n.r.). Cum să alegi?
Organizat de Fundația Română pentru Excelență în Muzică (FREM), Festivalul Internațional de Muzică Sibiu/ Hermannstadt a fost lansat în luna mai a anului 2013 prin concertul de gală de mare succes susținut de Giuliano Carmignola, Christian Badea, ansamblul baroc „La Stravaganza” și Mozart Kammerphilharmonie. Festivalul depășește spațiul convențional al centrului istoric și sfera publicului obișnuit al concertelor de muzică clasică. Mai mult decât atât, artiștii vor dărui muzică și un zâmbet celor care nu au posibilitatea să ajungă în sălile de concert, din cauza dificultăților personale. Prin proiectul ”Caravana Muzicală” din cadrul festivalului tinerii membri ai echipei artistice a Fundației vor oferi concerte în azile, orfelinate şi spitale din Sibiu.
Programul festivalului poate fi consultat pe pagina evenimentului www.frem.ro, unde se pot reyerva şi locuri în sălile de spectacole.
