Am decis să vorbesc despre istorie, nu pentru că aș fi vreun mare specialist, dar e vizibil cu ochiul liber că se duce de râpă. Și, din păcate, nu se aplică doar în cazul clădirilor istorice din Sibiu.
Din păcate, spațiul redus nu ne-a permis în materialul despre monumentele istorice să cuprindem adevărata dimensiune a fenomenului. Poate nici n-am ales cele mai degradate sau cele mai importante clădiri. Acestea ne-au fost recomandate de unii dintre specialiștii care se pricep. Cred că ideea esențială a fost surprinsă: mercantilismul acestei perioade, birocrația, legile făcute fără cap, indolența și indiferența le fac să fie, de la an la an, mai degradate, mai sinistre, mai fără speranță și mai periculoase.
Toți, dar cred că absolut toți, trecem, de cele mai multe ori, pe lângă ele, indiferenți la durerea lor mută, la povestea nespusă din spatele zugrăvelii scorojite și de pe buzele unor ornamente unice, la vremea la care au fost montate.
Aceste clădiri revin, însă, periodic în atenția tuturor. Altfel decât și-ar dori sau ne-am dori. Cad bucăți mai mici sau mai mari de tencuială, se desprind țigle de pe acoperiș, cad ornamente. Din fericire, de cele mai multe ori, pagubele sunt minore și nu există răniți.
Și totuși…câteodată, tragedia nu ne mai ocolește și mor oameni. S-a întâmplat în istoria îndepărtată a orașului, dar și în istoria mai recentă.
Se povestește că, prin anii ’50, de pe clădirea aflată pe strada Ocnei, nr 3, unde funcționa Hanul „La mielul alb” a căzut un ornament în formă de cal și a ucis o femeie. Legenda orașului spune că accidentul s-a produs la doar câteva zile după ce o ghicitoare i-ar fi prezis femeii că va muri lovită de un cal.
În februarie 2009, o învățătoare de 39 de ani murea, după ce a fost lovită de un ornament în formă de leu desprins de pe o clădire situată pe Bulevarul Nicolae Bălcescu.
Cazul a vuit o vreme, cred că s-au și reabilitat ceva fațade, s-au îndepărtat câteva elemente de tencuială ce stăreau să cadă, dar….cam atât.
Clădirile istorice sunt din ce în ce mai părăginite, istoria noastră se duce de răpă odată cu ele, iar noi nu învățăm nimic din greșelile trecutului.
