Cei 7 ani de acasă

Mare tam-tam, mare în duminica Paştelui pentru lansarea unei campanii pentru Sibiu, Capitala Bunelor Maniere. Presă, instituţii, firme, buget mare, VIP-uri pentru a educa sibienii să aibă bune maniere şi să dea „Bună ziua” să zâmbească vânzătoarele şi să ne fie pe plac casierele de la ghişee. Dar oa­re asta era marea problemă a sibienilor? Lipsa bunelor maniere? ªtiu că în ultimii ani, unii bucureşteni spuneau că suntem capitala ciobanilor, pe când alţii fugeau de Bucureşti spre Sibiu, sătui de mitocănie. Dar oare avem nevoie la Sibiu de lecţii de bune maniere? Nu sunt sibienii oamenii aceia civilizaţi, mereu amabili cu turiştii, primitori? Eu spun că avem suficient bun simţ, avem cei 7 ani de acasă. Vorbim mereu frumos când mergem la magazin, la instituţii sau când ne întâlnim pe stradă. Normal că orice pădure mai are şi uscături, dar ei nu reprezintă bunul simţ sibian, general valabil. O campanie publică ar trebui să înceapă prin exemplul liderilor şi vedetelor din comunitate: fără maşină la serviciu, fără înjurături la adresa familiei, fără vedetisme ieftine, cu iz elitist. Avem nevoie de lideri locali care să asculte oamenii, să fie aproape de ei, să fie de o ţinută morală impecabilă. Altfel cum putem da lecţii de bune maniere oamenilor? Poate Sibiul, destul de manierat, are mai mare nevoie de campanii de asfaltare, de înverzire a oraşului sau de responsabilitate socială. Călin BLAGA