Utilizarea laserului chirurgical în tratamentul parodontozei (II)

Laserii chirurgicali sunt acei laseri care au putere de emisie ridicată şi care pot produce efecte vizibile în ţesuturi, de exemplu: incizie, excizie, ablaţie. Spre deosebire de laserii cu putere de emisie scăzută, care au doar efecte de biostimulare, laserii chi­rurgicali pot fi folosiţi în stomatolo­gie pentru înde­păr­tarea ţesu­tu­rilor moi infectate, de exemplu în tratamentul paro­dontozei, pentru înde­părtarea ţesuturilor dentare infectate, în tratamentul ca­riei, fără să mai fie necesară utilizarea frezei, sau pentru ablaţia osului în diverse manopere de chirurgie orală. Concluzionam în articolul anterior că, prin utilizarea laserilor chirurgicali ER-YAG şi ND-YAG se realizează o îndepărtare a ţesurilor infectate şi o sterilizare a ţesuturilor de susţinere a dintelui care este suficientă pentru tratamentul gingivitei sau parodontitei marginale cronice superficiale. În schimb, pentru tra­tamentul parodontitei mar­ginale cro­nice pro­funde, a­ceste mano­pere nu sunt suficiente şi reprezintă doar o primă etapă de tratament. În tratamentul parodontitei marginale cronice profunde urmează alte etape, în cadrul cărora laserii chirurgicali sunt de asemenea folositori. Este nevoie în principal de intervenţii chirurgicale, în cadrul cărora se realizează adiţii de os, repoziţionări sau transplante ale mucoasei gingivale, cu scopul de a reface ţesuturile de susţinere ale dinţilor, pierdute din ca­u­za bolii parodontale. În timpul acestor intervenţii, laserii chirurgicali sunt fo­lo­siţi pentru: netezirea fe­ţei interne a lamboului chi­rur­gical, pregătirea ţe­su­tului conectiv şi a site-ului receptor, netezirea suprafeţei radiculare ex­puse, de-epitelizarea su­pra­feţei externe a lam­boului, debridare gingivală, îndepărtarea ţesutului de granulaţie, gingivectomie sau gingivoplastie. Celelalte linii de tratament care trebuie urmate în cazul parodontitei marginale cro­nice pro­funde sunt: tratament de reechilibrare ocluzală, bio­terapie de activare (exemplu vaccinuri), imobilizare tem­porară sau permanentă a dinţilor (exemplu prin punţi protetice). Nu în ultimul rând, este foarte importantă extracţia tuturor dinţilor cu mobilităţi severe care nu mai pot fi recuperaţi. Păstrarea nejustificată a acestora pe arcadă accentuează resorbţia osoasă şi face uneori im­posibilă inserţia ulterioară a implanturilor dentare. Dr. Ghişe Sorin Medic stomatolog specialist Competenţă în parodontologie şi laserterapie