Satul Buia din comuna Șeica Mare, Sibiu, adăposește ruinele castelului familiei Boyai, în trecut impresionant, astăzi părăsit. De această construcție se leagă numeroase legende, care mai de care mai interesante și înfricoșătoare, dar mai ales, acest castel este legat de numele lui Mihai Viteazul. Construcția a fost dăruita acestuia de către Sigismund Bathory în anul 1598 iar acum, în complet contrast cu măreția de odinioară, castelul impresioneaza prin imaginea dezolantă pe care o prezintă vizitatorului. Ajunsă aici, mi-am putut imagina cât de frumos a fost acest ansamblu în vremurile lui de glorie și cu greu mi-am putut stăpâni emoțiile descoperirii acestui loc de poveste.
Am găsit satul săsesc cu casele înșirate la drum și porți asemenea unor ziduri fortificate, cuprins de liniște. Puținii oameni întâlniți pe ulițe ne-au salutat din poartă iar atmosfera care domnea peste întreg ținutul, una magică.
A fost ușor să descopăr ruinele vechiului castel, pe dealul din mijlocul satului. L-am găsit prăbușit însă plimbarea printre zidurile scorojite, căutarea vechilor picturi de pe pereții fostei biserici și admirarea ferestrelor arcuite, m-au transpus pe loc în vremurile de demult. Am gasit castelul distrus aproape în totalitate, fără acoperișuri și cu ziduri pe cale să se surpe de tot însă odată trecută de poarta boltită a castelului, am pătruns într-o lume de legendă. Ce istorie interesantă și ce povești sunt în jurul acestui loc!
Istoria castelului începe în secolul al XIV-lea, însă lucrările de construcție au durat până în secolul al XVII-lea. Ridicat de Gaspar Bolyai în 1340, castelul a trecut în timp în posesia mai multor proprietari, în mare parte nobili maghiari. În semn de recunoștintă, Mihai Viteazul primește castelul de la Sigismund Bathory în anul 1598, iar după bătălia din Șelimbăr din anul 1599, acesta va petrece câteva nopți aici. Se zice că Doamna Stanca, soția lui Mihai Viteazul ar fi rămas la castel vreme de 2 saptămâni.
În trecut, locul era unul măreț, castelul fiind înconjurat de ziduri fortificate și turnuri de aparare, iar interiorul era compus din 12 camere, săli pentru petrecere și alte anexe pentru depozitarea muniției și a tunurilor de apărare. În partea stângă, se găsea capela castelului, o biserica de dimensiuni similare cu bisericile obișnuite din sate. Astăzi, se pot observa picturile de pe pereții vechiului lăcaș, urmele ferestrelor și a zidurilor exterioare, asemanatoare cu ale bisericilor fortificate din zonă. Se spune că din capelă pornea un tunel subteran de 5 km, care lega locul de satul Mighindoala.
O alta legendă spune că turnul ansamblului era folosit la execuțiile iobagilor care se răzvrăteau, aceasta fiind locul unde erau ținuți înainte de a fi aruncați în temnița cu coase de sub poartă.
O poveste înfricoșătoare este și cea legată de spiritele călugărițelor care ar bântui și astazi castelul. Se zice că în trecut, castelul ar fi functionat ca mănăstire iar călugarițele care cădeau în păcat, erau zidite în pod.
Toate aceste întâmplări adevărate sau legende, completate de imaginea dezolantă a monumentului, nu au cum să nu îți dea fiori pe șira spinării.
Mai tarziu, în anul 1920 castelul ajunge în proprietatea statului, iar până în 1978 în această clădire a funcționat un dispensar. Dupa aceea, castelul a fost abandonat. Abandonat este și astăzi.
Cum ajungi in Buia: Sibiu – Sura Mare – Slimnic – Seica Mare – Buia (41 km)
alexandracristian.ro
