Taina Gherghesenilor. Duminica aceasta ne izbește din plin textul unei Evanghelii care nu, nu este doar despre un spectacol de acum două mii de ani, ci despre cum ne purtăm noi, aici și acum, unii cu alții și toți cu Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel, în Apostolul de astăzi, pune degetul pe rană și ne spune clar, direct în față: „Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire, pe noi, cei ce eram morți prin păcatele noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos”.
Auziți ce definiție dă Apostolul omului fără Dumnezeu? „Mort”. Nu doar rătăcit, nu doar abătut, ci mort de-a binelea. Și ca să înțelegem cum arată moartea asta înainte de moarte, ne arată Evanghelia chipul demonizatului din Ghergheseni. Omul acesta nu mai avea casă. Stătea exilat de frica celorlalți în morminte. Nu mai avea haine. Era dezbrăcat. Golit, așadar, și de demnitate.
Comunitatea încercase să-l rezolve în stilul ei clasic: l-au legat în lanțuri și l-au alungat la marginea satului. Gherghesenii au aplicat o logică juridică pe care o vedem și astăzi la tot pasul: dacă cineva ne deranjează confortul, dacă e dependent de ceva, dacă e deprimat sau căzut, îl legăm în etichete, îl izolăm și ne spălăm pe mâini. Îl trimitem la morminte, doar-doar nu ne mai strică liniștea. Și prin asta ne mai temperăm frica.
Acum aș vrea să ne uităm la ce anume face Hristos! Hristos trece marea, înfruntă valurile și vine în acest ținut păgân pentru un singur om. Iată nebunia iubirii lui Dumnezeu: trece peste orice barieră ca să salveze un singur suflet abandonat de toți ceilalți. Înfruntă furtuna pornită de iad ca să vindece de iad un om pe un țărm care, deseori, pare prea îndepărtat pentru a mai fi accesat de El. Nu se sperie de urletele lui, nu se uită la mizeria lui.
Îl vindecă, îl eliberează și, când vin ceilalți – păzitorii turmelor, cel mai probabil, căci era prea dimineață pentru stăpânii lor -, îl găsesc pe cel care fusese spaima locului stând cuminte la picioarele lui Iisus, îmbrăcat și întreg la minte. Și când te-ai fi așteptat ca tot satul să facă o mare petrecere, să bată clopotele că un frate de-al lor a înviat, ce fac Gherghesenii? Își numără porcii înecați în mare. Se uită la pagubă. Ei nu văd omul salvat, ei văd doar falimentul economic. Și urmează cea mai dureroasă frază din Scriptură: „L-au rugat pe El să plece de la ei”. Îl dau afară pe Dumnezeu din viața lor pentru că Dumnezeu le-a deranjat bugetul. Au pus prețul porcilor mai presus de valoarea unui suflet.
Deseori ne trezim că zâmbim pe seama celor din Ghergheseni, dar oare nu suntem și noi uneori cetățeni cu drept de vot în cetatea materialismului? Haideți să fim sinceri: noi nu mai creștem turme de porci la bloc, dar ne-am crescut alți porci, mult mai rafinați. Porcii noștri moderni se numesc ratele la bancă, cariera făcută pe seama călcării pe cadavre, mașinile de ultimă generație, gadgeturile scumpe și imaginea perfectă pe rețelele sociale.
Ne creștem cu atâta grijă aceste turme de orgolii și confort! Și când Hristos vine și ne cere să renunțăm la o bucățică din confortul nostru pentru a ajuta un om, când ne cere să ne „înecăm” un pic din egoism ca să salvăm un suflet, începem să ne panicăm. Ne speriem că ne dă peste cap programul, că pierdem bani, că ne strică imaginea. Plângem când ni se zgârie mașina sau când ne pică internetul, dar trecem nepăsători pe lângă „mormintele” din blocurile noastre, unde stau bătrâni singuri, tineri sfâșiați de anxietate sau oameni care pur și simplu nu mai pot.
Când prioritățile noastre sunt doar ecranele și conturile, Îl rugăm, politicos dar ferm, pe Hristos să plece. „Doamne, ești bun pentru duminică dimineața, dar de luni lasă-ne cu porcii noștri în pace!” Apostolul de astăzi ne avertizează: „Prin har sunteți mântuiți… și aceasta nu e de la voi, ci este darul lui Dumnezeu”. Tot ce avem e de la El – și mintea, și sănătatea, și banii din portofel. Iară răspunsul nostru la acest dar nu poate fi decât fapta bună. Căci tot Pavel spune: „suntem zidiți în Hristos Iisus spre fapte bune… ca să umblăm în ele”.
Hristos nu l-a luat cu Sine pe cel vindecat în corabie, ci l-a trimis înapoi acasă: „Întoarce-te în casa ta și spune cât bine ți-a făcut ție Dumnezeu”. Asta ne cere și nouă astăzi, când ieșim din biserică. Să mergem în casele noastre, la serviciu, în trafic, și să fim „întregi la minte”, îmbrăcați în bunătate. Să lăsăm turmele de interese deoparte, să spargem lanțurile egoismului și să arătăm că omul e mai important decât orice profit. Să-L rugăm pe Dumnezeu să nu Se urce în corabie și să plece de la noi, ci să rămână să ne vindece de toată nemila ce ne bântuie viețile.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
