Durerea şi presiunea la nivelul feței, precum și senzaţia de nas înfundat sau plin cu secreţii sunt principalele semne ale sinuzitei, una dintre afecțiunile cu care ne confruntăm destul de des odată ce gradele din termometre încep să scadă. Potrivit medicilor, sinuzita poate fi de două tipuri: acută, atunci când inflamația debutează brusc și are o durată de până la 3 săptămâni și cronică, atuncți când menținerea inflamației depășește 3 luni.
„Inflamația mucoasei sinusale poartă denumirea de sinuzită. Sinusurile paranazale sunt cavităţi osoase pline cu aer, pereţii osoși fiind căptuşiţi de o mucoasă care se poate inflama în anumite condiţii patogenice . Există mai multe sinusuri – sinusuri maxilare, etmoidale, frontale şi sfenoidale localizate în jurul ochilor, obrajilor şi nasului. Sinuzita poate să afecteze doar un sinus (cum ar fi sinuzita maxilară) – este cea mai frecventă formă sau poate să afecteze toate sinusurile”, explică dr.Mihaela Chialda, medic primar ORL, homeopatie și acupunctură, medic șef secția ORL la Spitalul Clinic Județean și de Urgență Sibiu.
Simptomele care indică această afecţiune sunt durerea şi presiunea la nivelul feței, precum și senzaţia de nas înfundat sau apariţia unor secreţii nazale galbene sau verzui. În cazul sinuzitei, aplecarea sau mişcarea capului pot să sporească durerea facială şi presiunea. Rinoreea (scurgerea de secreţii purulente sau apoase la nivelul nasului), pleoapele umflate, sângerările nazale, scăderea mirosului, obstrucţia nazală, respiraţia urât mirositoare, tusea productive și durerile dentare sunt toate simptome ce caracterizează sinuzita cu diferite grade de intensitate. Simptomele generale sunt cefaleea, febra, ameţeli, lipsa poftei de mâncare, dificultăți la înghiţire și senzaţie de greaţă.
Cauze și metode de diagnosticare ale sinuzitei
Cele mai frecvente cauze ale sinuzitei sunt infecţiile bacteriene, virale sau micotice, rinitele acute sau cronice, polipii nazali şi corpii străini (în special la copii), afecţiunile dentare nediagnosticate şi netratate la timp. Deviaţia de sept nazal poate fi un factor favorizant.
Alţi factori de risc sunt mediul toxic (pulberi, noxe), fumatul, alergenii, expunerea îndelungată la frig sau aer condiţionat, utilizarea în exces a spray-urilor decongestionante, apa rece, schimbările bruşte de presiune (ca de exemplu în timpul zborului sau scufundărilor), înotul în apă contaminată, cât şi alte boli cronice ale pacienţilor (diabetul zaharat, avitaminoze) sau boli infecţioase ale căilor respiratorii superioare (gripă).
Diagnosticul se pune pe baza semnelor şi simptomelor specifice, a examenului clinic ORL ce poate arăta deviaţia de sept nazal, hipertrofia şi congestia mucoasei nazale (creşterea în dimensiuni), prezenţa secrețiilor, cât şi pe baza unor teste de laborator, precum:
– exudatul din secreţiile nazale poate evidenţia cauza microbiană;
– examenul radiologic al sinusurilor paranazale arată o creştere a densităţii sinuzale sau nivel lichidian;
– examinarea endoscopică a sinusului (endoscopia nazală, sinusoscopie).
– puncția sinusului confirmă diagnosticul de sinuzită, aceasta fiind urmată de o cultură obţinută din secreţiile sinusale pentru a depista bacteria sau fungii care cauzează afecţiunea.
În plus, o examinare prin rezonanță magnetică (RMN) sau computer tomografică (CT) trebuie efectuate dacă există motive să se suspecteze că infecţia s-a răspândit la distanţă de sinusuri. De asemenea, aceste investigații pot fi utile pentru decelarea formaţiunilor sau tumorilor din interiorul foselor nazale sau al sinusurilor care pot menţine un proces inflamator.
Greșeli în tratarea sinuzitei
Potrivit medicilor, cele mai frecvente greșeli pe care le fac cei care suferă de sinuzită se numără fie întreruperea prematură a tratamentului, fie o medicație luată după ureche. În ambele cazuri, există riscul ca sinuzita să devină cronică. Tratamentul se face prin repaus, căldură locală, evitarea expunerii la frig, cât şi igienă locală corespunzătoare.
„Tratamentul medicamentos constă în administrarea de antibiotice, antivirale sau antimicotice în funcţie de agentul cauzal, antihistaminice, în cazul în care cauza este una alergică, decongestionante nazale, analgezice, antiinflamatorii, mucolititice şi secretolitice, vitamine: A, B, C. Tratamentul local se face prin administrare de spray vasoconstrictor, toaleta foselor nazale, aerosoli, inhalații, aspiraţii nazale ale secrețiilor. Tratamentul chirurgical presupune efectuarea puncției sinusale şi drenarea secrețiilor, corectarea chirurgicală a deviației de sept nazal sau cura chirurgicală a sinusului. Dacă se administrează antibiotice pentru sinuzita, se recomandă să nu se oprească tratamentul antibiotic mai devreme doar pentru că simptomele cedează la tratament. Trebuie să se ia în întregime regimul antibiotic recomandat. Infecţia poate să nu dispară dacă nu sunt luate toate antibioticele prescrise de medic”, mai spune dr. Mihaela Chialda.
Medicii atrag atenția că, netratată, sinuzita acută poate evolua spre sinuzită cronică. Cele mai frecvente complicaţii se fac prin extinderea procesului infecţios la organele învecinate: otite, faringoamigdalite, laringite recidivante, traheobronșită prin drenarea secrețiilor purulente în spatele nasului. În cele mai grave situații, puroiul din sinus poate distruge pereţii sinusali pătrunzînd în vecinătate, ajungându-se astfel la abces orbito-ocular, abces cerebral, meningoencefalite ori pareze ale nervilor cranieni.
Remedii pentru ameliorarea simptomelor sinuzitei:
– consumul unor cantităţi mari de lichide, care ajută la păstrarea mucusului diluat
– aplicarea de căldură umedă (utilizând un prosop fierbinte sau o pungă cu gel) pe faţă, timp de 5-10 minute, de câteva ori pe zi;
– respirarea de aer cald, umed, de la un duș cu aburi, baie fierbinte sau dintr-o chiuvetă umplută cu apă; se evită aerul foarte rece şi uscat; se ia în considerare folosirea unui umidificator pentru a creşte umezeală aerului din interiorul casei;
– folosirea de spălături nazale cu apă sărată (lavaj salin sau irigaţii), pentru a păstra pasajul nazal deschis şi a elimina mucusul şi bacteriile;
– folosirea de medicamente prescrise ca şi antialgice şi decongestionante (de tipul spray-ului nazal), pentru a combate simptomele locale, inhalații, aerosoli;
– dacă este necesară suflarea nasului, aceasta se face blând; suflatul puternic poate forţa împingerea mucusului înapoi în sinusuri şi le poate bloca; se menţin ambele narine deschise în timpul suflatului nasului.
Tratamente naturiste și homeopate utile
Sinuzita se poate trata şi pe cale naturistă şi homeopată, dacă forma bolii nu este una gravă. În acest sens se pot folosi uleiuri esenţiale cu proprietăţi antibacteriene: cimbru, măghiran, cuişoare, scorţişoară, decongestionante nazale: brad, pin, eucalypt, mentă, rozmarin, cu efecte foarte bune.
Alte produse naturiste în tratamentul sinuzitelor:
1. Hrean folosit în cataplasme locale , dar şi intern
2. Usturoi capsule sau tincturi
3. Propolis, miere
4. Echinaceea creşte imunitatea la nivelul aparatului respirator
5. Gheara pisicii cu efect antiinflamator, antimicrobian
6. Ceai de cimbru, ienupăr, muguri pin, coadă şoricelului, muşeţel, salvie
7. Pernă cu sare de mare
Gemoterapia – care reechilibrează sistemul energetic şi prin acesta generează vindecarea : Muguri de arin negru, Muguri de mesteacăn pufos, Muguri de nuc, Muguri de coacăz negru.
„Tratamentul homeopatic nu tratează boala, ci pacientul – în funcţie de specificitatea simptomelor locale, dar şi generale sau starea de spirit a pacientului. Principiul de acţiune al medicamentelor homeopate se bazează pe legea fundamental a homeopatiei „principiul similitudinii”: o substanţă care în doze mari poate produce un tablou clinic de boală la un om sănătos, poate vindeca în doze mici acelaşi tablou de boală, la o persoană bolnavă. Cele mai frecvente remedii homeopate folosite în rinosinuzită sunt: Kalium bicromicum, Hydrastis Canadensis, Dulcamara, Mezereum, Natrium sulfuricum, Silicea, Lachesis mutus, Thuya, Echinacea angustifolia. Acupunctura este o altă formă de tratament alternativ al sinuzitei”, mai spune dr. Mihaela Chialda.
Măsuri de prevenire a sinuzitei
- Pacientul trebuie să se adreseze medicului ORL în cazul apariţiei simptomelor pentru a putea pune un diagnostic şi a începe tratamentul cât mai repede. Trebuie tratată congestia nazală (nas înfundat) cauzată de răceală sau de alergii, putând astfel preveni infecţia bacteriană a sinusurilor.
- Evitarea contactului cu persoanele care prezintă răceală sau infecţii virale de căi respiratorii superioare; în cazul contactului cu astfel de persoane se recomandă spălarea mai des pe mâini, în special după contactul cu persoanele infectate.
- Toaleta locală zilnică a foselor nazale poate preveni apariţia sinuzitei. Evitarea expunerii prelungite la frig, la aerul condiţionat sau noxe profesionale (folosirea măştilor de protecţie la locul de muncă).
- Evitarea fumatulu – fumatul cauzează şi irită suplimentar mucoasa inflamată ce căptuşeşte fosele nazale şi sinusurile. În cazul alergiilor, evitarea factorilor care declanşează atacurile alergice; se recomandă consultarea medicului specialist referitor la imunoterapie (tratament injectabil antialergic).
- Evitarea respirării de aer uscat; este recomandat să se folosească aer umidificat atât la domiciliu cât şi la locul de muncă.
- Administrarea de medicamente şi suplimente alimentare pentru creşterea imunităţii locale şi sistemice.
- Cure balneare efectuate în stațiuni balneo-climaterice, pentru creşterea imunității la persoanele predispus