Protectoarea speranţei

Rubrica Anonimii Sibiului Unii creează în întuneric adevărate opere de artă, alţii schimbă destine sau ajută în tăcere. Sunt oameni obişnuiţi, dar care, fără să ştie nimeni, fac în fiecare zi ceva deosebit. Ei sunt Sibiul individual şi special şi-l reprezintă cu toată originalitatea lor. Trăirile fiecăruia dintre noi, emoţiile păstrate ani la rândul sub tăcere, sunt asemănătoare unui ghem de aţă încurcată căruia, la un moment dat, nu îi mai putem da de capăt. Vorbind despre ceea ce simţi, împărţind şi împărtăşindu-ţi gândurile, descoperi cu mirare că firele înţelenite se desfac mai uşor. Lucrezi cu răbdare şi încredere căci ştii sigur că, în centrul ghemului de sentimente fără glas, descoperi întodeauna speranţa. Aceasta este filozofia care o face deosebită pe Isabela Bălţatu şi modul în care ea reuşeşte să le ajute pe femeile dependente de alcool. „Nu trebuie să uităm de speranţa din noi. Căutând în interior o vom găsi cu siguranţă”, spune femeia în vârstă de 45 de ani angajată a Centrului de recuperare din ªelimbăr. Electronist de Sibiu S-a născut în Constanţa, dar a lucrat în Medgidia ca inginer electronist. Din cauza dependenţei de alcool, Isabela a pierdut rând pe rând mai multe locuri de muncă bine plătite, până când a ajuns într-un final, în primăvara anului 2005, să se interneze la centrul de recuperare din comuna Vurpăr. „Mama mea a încercat mai multe variante. Ultima dintre ele a însemnat venirea mea la Sibiu”, îşi aminteşte femeia care este astăzi abstinentă. „Am urmat tratamentul şi am fost recuperată. Externarea mea a fost ieşirea pe uşă, dar am intrat imediat înapoi în centru, lucrând iniţial ca voluntar. Aşezământul şi-a schimbat sediul din Vurpăr, în ªelimbăr, eu tot legată de el am rămas”, adaugă Isabela Bălţatu care locuieşte deja de 6 ani în judeţul Sibiu. Siguranţa din centru Dorinţa de a le ajuta necondiţionat pe femeile dependente de alcool, a făcut-o pe Isabela să se implice voluntar în orice activitate a centrului de recuperare. A început cu supravhegherea pacientelor cu probleme „Sunt unele care vor să fugă, altele care intră în sevraj şi au nevoie de ajutor medical. E responsabilitatea mea să asigur siguranţa centrului”, explică femeia. A oferit apoi informaţii despre aşezământ, participând la programul administrativ dar şi la conceperea şi distribuirea de pliante. A fost, la nevoie, singura responsabilă de întreţinerea şi buna funcţionare a diferitelor aparate electrice din casă. A ajuns astăzi să coordoneze, de două ori pe săptămână, activitatea grupurilor de sprijin. „Am observat că multe din paciente mă ascultă, simt că le vorbesc sincer şi din experienţă”, explică femeia. O nouă meserie Centrul de recuperare Insula Speranţei nu e numai un loc în care să te vindeci şi să îţi faci ordine în viaţă dar şi un mediu propice pentru a-ţi clădi un nou viitor. Acesta este modelul pe care Isabela Bălţatu îl transmite oricărei nou internate. Vâzând-o cum îşi poartă cărţile şi notiţele dintr-o cameră într-alta, cum citeşte mereu, n-ai îndrăzni poate să o întrebi pentru ce învaţă. „Îmi construiesc o nouă meserie. Vreau să mă specializez în dependenţă şi să îmi continui munca începută aici”, spune femeia fost inginer, astăzi studentă în anul al II-lea al Facultăţii de Psihologie. Să simţi bucuria Femeile care ajung la ªelimbăr nu se îngrijesc, crede Isabela Bălţatu. Cele mai multe au două slujbe – din care una este cea din familie, şi ajung la un moment dat epuizate, lipsite de energie, găsind unicul refugiu în alcool. „ Aici ele au timp să îşi recunoască nevoile şi dorinţele, dar mai ales să se îngrijească într-un mod pozitiv”, crede Isabela. În amalgamul de emoţii pe care le experimentăm zilnic e nevoie să le trăim complet pe fiecare dintre ele. „Sunt sertare închise în noi pe care nu le deschidem niciodată. Dacă nu îţi dai voie să simţi, pierzi şi speranţa că la un moment dat vei simţi bucuria ”, conchide femeia. ,,Trăiesc în centrul de recuperare de peste 6 ani, timp în care am văzut de toate. ªi de aceea pot spune cu siguranţă că aici s-au întâmplat minuni.” Izabela Insula Speranţei Centrul de tratament „Insula Speranţei” este situat în comuna ªelimbăr, judeţul Sibiu. Aşezământul, guvernat de Asociaţia Crucea Albastră din România, fost înfiinţat în anul 1997 dar a funcţionat până în anul 2007 în comuna Vurpăr. Cu o capacitate de 12 locuri, acesta tratează anual peste 30 de femei dependente de alcool şi alte droguri, marea majoritate provenind din alte zone ale ţării. Recuperarea celor dependente se face în regim staţionar pe perioada a 4 până la 6 luni de psihoterapie individuală şi de grup şi ergoterapie. Foto credit: David Postatny Photography Alexandra Ion Cristea