Geneza, Creaţia divină şi legile ei (II)

Bine v-am regăsit, dragii mei prieteni de suflet! Vorbeam, în numărul trecut, despre legea sincronicităţii, despre sincronizarea dintre voinţa divină, exercitarea liberului arbitru şi consecinţele alegerilor noastre. Toate acestea se fac respectând liberul arbitru al omului. De aceea trebuie să ştim că Dumnezeu nu face rău, ci permite răul cu scopul reglării conturilor dintre oameni. Prin exercitarea liberului arbitru, toţi greşim într-un fel sau altul, fiecare avem, o mare parte din timpul nostru, când suntem absenţi în relaţia Dumnezeu-om şi, atunci, greşim. Dumnezeu are un plan cu lumea, cu oamenii şi cu sufletele lor, şi pune toate lucrurile la locul lor, inclusiv pe acelea pe care oamenii, din greşeală, le mută de la locul lor însă Dumnezeu nu întârzie niciodată, le face pe toate la timpul lor, sincronizând toate elementele Creaţiei Sale, de la astre la firele de nisip, de la oameni la ultima formă de viaţă. Dumnezeu face totul cu iubire şi dreptate, numai noi, cu limitele noastre, percepem greşit şi reacţionăm sau acţionăm în dezacord cu voinţa divină. Legea sincronicităţii este legea prin care se pun în acord dezacordurile dintre voinţa divină şi exercitarea liberului arbitru al tuturor oamenilor existenţi într-un moment dat. Legile reprezintă tot voinţa divină şi necunoaşterea şi neluarea lor în considerare nu ne absolvă de incidenţa lor; ele sunt imuabile şi implacabile. Dimpotrivă, cei care le cercetează şi le înţeleg, în măsura în care reuşesc acest lucru, sunt capabili să fie stăpâni pe alegerile lor (înţelegând şi constatând consecinţele lor), pe structura pe stările lor şi pe destinul lor. Se poate spune că aceştia din urmă au crescut în credinţă şi în înţelepciune şi, având acestea două, pot creşte şi în iubire fiini în stare să înţeleagă că Dumnezeu a făcut lumea din iubire şi oferă numai iubire. Lucrurile trebuie văzute aşa: avem un destin propus (poate o lecţie de învăţat, poate o misiune, un rost); omul merge, cu fiecare alegere (gând, trăire afectivă, vorbă, faptă) într-o direcţie mai bună sau mai rea şi, trebuie să înţelegem că, la fiecare alegere, suntem la o intersecţie cu o infinitate de posibilităţi şi că drumul pe care mergem mai departe este ales şi meritat în acelaşi timp. Deci, cine ţine cont de îndemnurile: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate celelalte vi se vor da pe deasupra!” şi „Fiţi, dar, desăvârşiţi, precum şi Tatăl vostru din ceruri desăvârşit este!”, practic, face cea mai bună alegere. Voi continua cu etapele Facerii şi legile care menţin ordinea Creaţiei şi o conduc către o ţintă pe care n-o cunoaşte decât Dumnezeu. Până la viitoarea întâlnire, eu vă mângâi şi vă pup pe suflet! Vali Stanciu terapeut holistic universal, terapia de relegare 0743.054151 [email protected] www.alfareflexo.ro