Părinţii sunt cei mai fini observatori ai comportamentului copilului lor

Recomandare: Dacă observaţi întârzieri în dezvoltarea copilului, prezentaţi-vă la medic cu el! Din 2007, de când lucrează în Secţia de neonatologie din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Sibiu, a văzut mii de copii şi mame. Se bucură pentru fiecare naştere de nota 10, dar suferă la fel de mult alături de o mamă care naşte un copil cu probleme de sănătate sau mort. Totuşi, de fiecare dată găseşte puterea să ajute mamele să treacă prin aceste grele încercări ascultându-le şi ajutându-le să-şi exprime suferinţa. Psihologul Mioara Neagoe este şi cea care-i ajută pe copii să păşească cu dreptul în viaţă, învăţându-le pe mamele lor cum să-şi alimenteze corect micuţii la sân. Reporter: Oferiţi sprijin părinţilor, în special mamelor care nasc copii cu malformaţii, prematuri, cu diferite sindroame, etc. Vă amintiţi ce aţi simţit, când, pentru prima dată, a trebuit să consiliaţi o mamă a cărui copil a murit la naştere sau la câteva zile după? Mioara Neagoe: Ca psiholog, în cadrul Secţiei de neonatologie, încerc să fiu alături de mamele care nasc copii cu anumite afecţiuni, să le ofer suport emoţional şi să le ajut să găsească resurse pentru a fi de ajutor copilului lor. Asfel de situaţii sunt extrem de “delicate”, dificile, chiar şi pentru mine. Cuvintele pălesc în faţa durerii unei mame a cărui copil a murit la naştere. Uneori e suficient faptul că eşti alături de mama respectivă, că o asculţi, că-i respecţi durerea şi că o ajuţi să-şi exprime sentimentele. Rep.: Intraţi zilnic în Secţia de terapie intensivă, unde trupuşoarele firave ale prematurilor luptă pentru viaţă în incubator. Care este rolul dvs. în astfel de cazuri? M. N.: Într-adevăr, copiii a căror greutate este foarte mică la naştere sau cei cu anumite probleme de sănătate sunt internaţi în Secţia de terapie intensivănou-născuţi. Ofer sprijin mamelor care au copiii în secţia de terapie, le ajut să înţeleagă ce se întâmplă cu ele şi cu micuţii lor, le încurajez să stabilească un contact cu aceştia. Vocea şi atingerea mamei sunt esenţiale pentru copil, iar dacă nou-născutul nu este foarte bolnav sau dacă gradul de prematuritate nu e prea mare, încurajez mamele să-şi mângâie copiii şi chiar să-i ţină în braţe, în aşa numitul contact ,,piele pe piele”. Rep.: Aţi consiliat mame care doreau să-şi abandoneze copiii în spital? Aţi reuşit să convingeţi vreo astfel de mamă – prin consiliere – să renunţe la acest gest? M. N.: Din păcate, există mame care-şi abandonează copiii în Maternitate. Dacă se iniţiază alăptarea cât mai curând după naştere, şi dacă explicăm mamei ce înseamnă abandonul şi care sunt efectele acestuia asupra copilului, reuşim, de cele mai multe ori, să le facem pe acestea să se răzgândească şi să-şi ia copiii acasă. Dar, multe dintre aceste mame fug din spital fără să spună cuiva despre intenţiile lor. În aceste cazuri, copiii rămân în spital. Rep.: Îşi doresc mamele din ziua de astăzi să alăpteze copiii la sân? Credeţi că sunt suficiente cele trei zile de internare în spital pentru ca mamele să înveţe tehnica alăptării? M. N.: Cred că da, tot mai multe mame doresc să-şi alăpteze copiii, din punctul meu de vedere cred că este cel mai bun start în viaţă pentru aceştia. Uneori sunt suficiente cele trei zile se spitalizare, alteori mamele au nevoie de mai multe zile, tocmai pentru a se simţi mai sigure pe ele si de a putea relaţiona cât mai bine cu copilul lor. Avantajele alăptării sunt atât pentru copil cât şi pentru mamă. Rep.: Care este colaborarea cu pediatri? Trimit medicii copiii cu probleme către dvs , pentru a face o evaluare a dezvoltării psihomotorii? M. N.: De obicei, pediatri trimit copiii către medicul neonatolog, în serviciul de Follow-up al Maternităţii, şi abia apoi copiilor li se face şi evaluarea developmentală. Colaborarea mea cu pediatri se face doar prin intermediul medicului neonatolog. Rep.: Mamele care au dat naştere unui copil normal ar trebui să meargă cu acesta la un control psihologic? Ce ar trebui să urmarească un părinte în dezvoltarea copilului până la vârsta de un an? Care semne ar trebui să-l facă să se prezinte cu micuţul la un psiholog? M. N.: Să-ţi urmăreşti copilul zi de zi pe parcursul primului an de viaţă este o experienţa unică pentru părinţi, deoarece fiecare etapă de dezvoltare aduce ceva nou: zâmbeşte, gângureşte, întinde mâna după jucărie, ridică capul stând pe burtă, se rostogoleşte, se târăşte, stă în şezut, se ridică, merge, pronunţă primele silabe. Părinţii sunt cei mai fini observatori ai comportamentului copilului lor, iar mama este persoana alături de care copilul se află zi şi noapte şi, astfel, poate recunoaşte destul de devreme dacă există vreo întârziere a copilului manifestată într-unul din comportamentele amintite mai înainte. În astfel de situaţii e bine ca mama să apeleze la consultul unui medic sau a unui psiholog specializat în psihologia dezvoltării. E de ştiut faptul că fiecare copil are propriul său ritm de dezvoltare, iar o anumită abilitate se poate dezvolta mai rapid la un sugar decât la altul. BIO: Nume: Mioara Maria Neagoe Profesia: Psiholog principal Data naşterii: 28 mai 1970, Sibiu Stare civilă: căsătorită, 2 copii Studii: Universitatea ,,Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie şi Filosofie, domeniul Filosofie-Psihologie Liliana Nenciu