Dacă Sofia a fost zguduită de protestul bulgarilor scandalizaţi de creşterea masivă a preţurilor la energie, la Bucureşti sau la Sibiu, avem parte de o linişte asurzitoare.
Deşi suntem ţara din Uniunea Europeană cu cea mai mică dependenţă energetică, plătim dureros de mult la energie electrică, benzină şi motorină.
Energia electrică are un preţ mare nu pentru că statul a decis să privatizeze distribuţia, cea mai profitabilă componentă a fostei companii Electrica, ci dintr-un motiv verde, subvenţionarea surselor de energie neconvenţională. Comisia Europeană doreşte să asigurăm cel puţin un sfert din producţia de energie din resurse regenerabile. Motiv pentru inflaţia de turbine eoliene ce produc astăzi tot atâta electricitate ca Nuclearelectrica Cernavodă. Toate bune şi frumoase, numai că energia eoliană e subvenţionată! Certificatele verzi oferite de guvernul României fac ca alternativa să fie scumpă, deşi nu vedem asta în facturi. Marea ironie este că în România aproape o treime din energia electrică e produsă de hidrocentrale, energie curată, verde şi regenerabilă. Dar de ce să nu fim noi generoşi şi să cumpărăm energie scumpă, consistent sponsorizată prin taxe şi impozite?
Marea tragedie vine din zona combustibilor auto. Preţul la pompă se umflă constant aducând la disperare şoferul ce trebuie să îşi uşureze portofelul la fiecare plin. Statistic avem cel mai mic preţ al benzinei din Europa. Ce uităm însă e cât reprezintă litrul de benzină din salariul mediu.
Conform Bloomberg suferinţa noastră la pompă e legendară. Suntem pe locul 8 alături de Pakistan, Nigeria sau Indonezia. Este interesant că România, Indonezia sau Nigeria au rezerve proprii de petrol consistente. Importurile fiind scăzute, nu preţul pe bursă al ţiţeiului ne scumpeşte benzina la pompă, ci nevoia guvernamentală de taxe şi impozite. La fel ca şi în cazul tutunului sau alcoolului, benzina şi motorina au preţuri infiorătoare din cauza accizei ce umflă preţul de trei ori. Guvernul e preocupat de sănătatea noastră şi să impună binele cu forţa, să renunţăm la băut şi fumat şi să pedalăm cu sârg sau să alegem alerte curse pietonale. Pentru că nimeni nu are de gând să îşi sacrifice salariul lunar pe altarul rezervorului.
Ar fi bine să invităm aceşti domni şi doamne să ne permită să ne alegem modul în care dorim să ne trăim viaţa. Nu e doar problema libertăţii noastre de mişcare, drept fundamental de altfel, ci o problemă esenţială, costul alimentelor şi al bunurilor cotidiene. Până vom descoperi teleportarea, benzina şi motorina ne vor influenţa de la costul micului dejun până la preţul ziarelor.
Accizele, aceste taxe subtile, care rod insinuant din veniturile noastre, care cresc şi ne irită nu sunt inacceptabile doar pentru şoferi, ci pe fiecare cetăţean ce descoperă preţuri surpriză.
