Adela Sterp-Crăciun sau Greta Garbo a Teatrului de Balet Sibiu

O sală de dans la etajul Casei de Cultură a Sindicatelor, aerul îmbâcsit care te loveşte la intrare, oglinzilor înalte şi în faţa lor sunt balerinii care repetă şi îşi şlefuiesc mişcările până la perfecţiune. Suntem în sala de repetiţii a Teatrului de Balet Sibiu care se pregăteşte pentru spectacolele City Beat şi Mandarinul Miraculos, din acest weekend. În echipa tânără, formată doar cu patru ani în urmă, se află şi Adela Sterp-Crăciun, fosta prim-solistă a Operei Naţionale Bucureşti. Aşteaptă în rând cu dansatorii japonezi, americani sau români să-i vină rândul să execute un grand jeté, adică o săritură în aer cu picioarele perfect întinse, în faţa maestrului coregraf Pavel Rotaru. Se repetă City Beat, un spectacol care a avut premiera în octombrie, în libretul, regia şi coregrafia maestrului Rotaru, despre diferitele ritmuri şi poveşti care au loc în oraşul american de la începutul aniilor 90′. „E ceva ce trupa de balet din Sibiu nu a mai făcut. E o retrospectivă a aniilor 80′-90′, ca muzică şi dans. Se combină muzică clasică şi jazz. E o partitură interesantă care are ceva de oferit. Am dansat foarte mult dans contemporan şi îmi place genul acesta, neoclasic, mă reprezintă mai mult decât dansul pur clasic”, mărturiseşte Adela Sterp-Crăciun, care împreună cu Bogdan Plopeanu, în calitate de prim-solişti ai companiei, deţin partituri ample în spectacol. Ceea ce multă lume nu ştie este că Adela Crăciun s-a născut la Sibiu. Primii paşi de dans i-a învăţat sub îndrumarea profesoarei Iby Cristea şi face parte din prima promoţie a clasei de balet de la Liceul de Arte Sibiu. „Dacă nu ar fi existat doamna Iby Cristea, eu cu siguranţă nu aş fi făcut această meserie. Prin dânsa s-a format prima şcoală de balet din Sibiu. Dar a trebuit să plec de la Sibiu foarte devreme. Am fost prima promoţie şi când nu ai pe cineva înaintea ta, e foarte greu să progesezi Am decis să plec la Bucureşti”. Aici a locuit 14 ani, a făcut parte din clasa profesoarei Anca Mândrescu de la Liceului de Artă „George Enescu” din Bucureşti. Un pedagog de sub mâna căruia au ieşit foarte mulţi balerini de excepţie. Apoi a absolvit Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” – secţia Coregrafie, clasa prof.univ.dr. Sergiu Anghel, iar din 1999 este angajată a Operei Naţionale Bucureşti. În acelaşi an a cştigat Premiul I la secţiunea Dans Contemporan la Concursului Naţional de Balet. A dansat în zeci de spectacole, iar cele mai dragi îi sunt „Lacul Lebedelor”, în regia lui Gheorghe Iancu, unde a jucat rolul Mamei, pentru adaggio-ul foarte frumos dintre mamă şi fiu, spectacolul „Femei” al cărui libret este realizat după lucrări ale lui Cehov şi Giselle la Opera din Braşov. „Prima dată când am văzut-o a fost la concursul de balet din Sibiu, unde a participat cu o piesă din Lacul lebedelor. Am rămas fără cuvinte.. E ca un fel de Greta Garbo, sub aspectul ei glacial, care vine din tenacitatea cu care îşi şlefuieşte mişcarea spre perfectiune. În City Beat mi-a plăcut că a dat culoare rolului prin plasticitatea corpului ei, combinată cu tehnică. Rar găseşti asta la un dansator. Mă bucur că e prim balerină aici, unde va avea posibilitatea să joace în repertorii diverse. ªi ea poate să joace de la liric la dramatic, de la dramtic la romantic. Poate să ducă toată gama, e o dansatoare excepţională”, povesteşte Stela Cocârlea, fostă balerină şi asistent de coregrafie la Sibiu. De un an de când dansează la Teatrul de Balet, am văzut-o în rolul Mirthei din baletul Giselle, Paquita, Raimonda şi Zâna Dulciurilor din Spărgătorul de Nuci. A revenit la Sibiu printr-o conjunctură fericită, propunerea neaşteptată a directorului Teatrului de Balet, Ovidiu Dragoman, a venit într-un moment în care viaţa de dansator a devenit prea greu de suportat cu un salariu de „bugetar” la Bucureşti. „Nu regret, consider că acolo mi-am făcut datoria şi acum m-am reîntors de unde am pornit. Dacă mi-ar fi spus cineva, probabil că nu l-aş fi crezut. Eram sigură că o să rămân la Bucureşti, dar viaţa te aduce şi înapoi acasă. ªi am savurat pe deplin oportunitatea de a mă întoarce”, povesteşte Adela. Acum are program foarte încărcat, împărţindu-şi timpul între neîntreruptele repetiţii de balet şi munca de profesor la Palatul Copiilor, unde la rândul ei, îi învaţă pe copiii de 4-5 ani să danseze. Am întrebat-o dacă dincolo de tenacitatea cu care îşi perfecţioneză mişcările, dincolo de faptul că nu este un om obişnuit, are şi ea zile proaste ca noi toţi? „Câteodată nu îţi ies lucrurile la fel de bine în fiecare zi. Munceşti foarte mult ca să tinzi spre perfecţiune, să atingi publicul, dar sunt şi zile mai proaste. Încerc să mă adun, iar dacă se întâmplă să nu îmi iasă ceva la repetiţii cum îmi doresc, mă consum toată noaptea până a doua zi. Dar îmi spun că mâine va fi cu siguranţă mai bine, care este şi deviza spectacolului City Beat”, mărturiseşte Adela. Apoi îşi încheie hanoracul şi se grăbeşte în sala de repetiţii pentru că a doua zi începe spectacolul. Ioana Mălău; Fotocredit: Sebastian Sabo