Profesorii

De curând am reînnodat legătura cu fostele colege de liceu pentru a pregăti o întâlnire aniversară. Discuţiile le purtăm pe internet, pentru că majoritatea sunt împrăştiate prin toate colţurile lumii. Amintirile au început să curgă… ªi printre poze, întâmplări hazlii, ne-am adus aminte de Achim Stoian, profesorul de română, pe care toţi l-am iubit şi apreciat şi care a ştiut mereu să fie mai mult decât un simplu profesor. Mă gândesc ce motivează cadrele didactice să predea 20 de ani sau mai mult? Cel puţin în România cu salarii de mizerie, periodic tăiate de Guvern. Sau cu salarii neplătite la timp pentru că acelaşi Guvern a făcut o lege proastă, iar autorităţile dau din umeri şi nu ştiu pe cine să arunce vina. Ce te poate motiva să faci educaţie unor copii din ce în ce mai tupeişti şi şmecheri, ai căror părinţi devin tot mai nesimţiţi în funcţie de creşterea veniturilor. Sau unor odrasle care vin cu haine de firmă la şcoală, etalează aur la gât şi telefoane mobile care valorează cât salariul unui profesor pe jumătate de an. Ori când nimereşti la o clasă de ciclu gimnazial unde elevii sunt mai răi ca borfaşii de la Aiud, de fapt locul unde mulţi vor ajunge. Câte profesoare din Sibiu nu au fost agresate verbal şi uneori chiar fizic de elevii lor? Eu ştiu multe care au fost ameninţate în sala de clasă de elevi, care nu aveau mai mult de 13 ani. Apoi mai trebuie să faci faţă ameninţărilor voalate venite de la elevi sau chiar directorul şcolii, gen: ,,ªtii cine e tata?” ªi dacă tragem linie după această stare de fapt a sistemului educaţional românesc, mă întreb: se mai merită să fii profesor? Răspunsul îl primesc periodic de la unii dintre foştii mei profesori sau foşti colegi de şcoală, acum ajunşi profesori. Răspunsul lor este simplu: le place ceea ce fac. Fac educaţie cu pasiune şi dăruire. Nu banii i-au atras spre această profesie, ci dragostea pentru educaţia copiilor. Eu, mereu mai pragmatic şi mai cârcotaş, le replic: un profesor trebuie să şi mănânce. Dar ei nu se plâng de lipsuri. Unii apelează la meditaţii pentru a mai face un ban. Credeţi că ar mai face asta dacă Guvernul i-ar plăti decent? Din păcate societatea românească nu are nicio şansă să prospere fără o investiţie masivă pe termen lung în educaţie. Totuşi niciun Guvern post-decembrist nu a binevoit să vadă această nevoie reală a societăţii. Mai mult, pentru anul viitor se anunţă reduceri în bugetul pentru educaţie. ªi ne mai mirăm că tot mai mulţi profesori titulari din ţară au început să plece la muncă în Occident. Pentru că nu mai au bani să-şi plătească utilităţile sau să îşi ţină proprii copii în şcoală. Revenind la amintirile din liceu, au fost mulţi profesori care ne-au marcat destinul. Unii pozitiv, alţii negativ, pentru că pădure fără uscături nu există. Eu cel puţin am rămas cu amintiri plăcute de la profesorii mei din liceu, cu mici excepţii. Le mulţumesc! Oricum nu eram nici eu uşă de biserică, cum nu sunt nici astăzi! Notă: Editorialul şi alte articole de opinie sau cronici din ziarul Sibiu 100% aparţin autorilor şi nu se supun principiului dreptului la replică conform rezoluţiei Consiliului Europei (74) 26. Călin Blaga; [email protected]