New York Love Machine, cel de-al doilea roman al jurnalistului sibian, Adrian Novac, a fost lansat la București, în cadrul celei de-a 29-a ediții a Târgului Gaudeamus.
Manuscrisul lui Adrian Novac a câștigat premiul I, în cadrul concursului ”Împlinește un vis”, ediția a II-a, organizat în perioada 15 aprilie – 15 iulie 2022, de către Editura Universitară. Premiile au constat în publicarea manuscriselor, din finanțarea Editurii Universitare, în acest an editorial.
Adrian Novac este jurnalist G4Media.ro, specializat în politică externă. A locuit mai mulți ani la New York iar în prezent este stabilit în Canada împreună cu soția și cei doi copii.
Anterior, Adrian Novac a publicat romanul de debut Eu, Seinfeld și tumoarea (2013), atât în limba română cât și în engleză,și volumul de versuri Despre femei și îngeri sau Fericirea are un metru 62 (2017).
Ulterior lansării, am încercat să aflăm mai multe despre autorul sibian și despre proiectele lui.
Fă-ne un portret al tău. Cum te-ai descrie pentru cineva care nu te cunoaște?
”De mic am vrut să ajung jurnalist, să fiu în mijlocul evenimentelor”
Sunt un produs sibian 100%. Am crescut într-unul din cele mai frumoase cartiere din oraș, Trei Stejari, am absolvit Colegiul Național ”Octavian Goga”, după care am urmat cursurile Facultății de Jurnalistică într-o perioadă plină de avânt dar și extrem de confuză de la mijlocul anilor ’90, când România mergea încă pe un drum haotic, iar lucrurile nu erau deloc așezate.
Norocul meu a fost influența extraordinară pe care am primit-o de la mama mea, profesoară de limba și literatura română, și de la tatăl meu, un tehnician veterinar pasionat de ziare, de informații la zi și de politică externă, mare ascultător de emisiuni la posturile ”ilegale” precum Vocea Americii și Europa Liberă. De la ei am ”prins” gustul pentru litere, pentru lumea scrisă.
Am fost mereu înconjurat de cărți și de ziare, așa că saltul spre o carieră de ziarist mi s-a părut unul logic. De mic am vrut să ajung jurnalist, să fiu în mijlocul evenimentelor, aceasta în ciuda faptului că visul meu avea toate șansele să nu se realizeze: mătușa și vărul meu erau plecați în străinătate, exilați din România lui Ceaușescu, lucru care m-ar fi împiedicat să ajung la Facultatea de Jurnalistică din cauză că nu aveam ”dosarul corect”.
”La ziaristică, am avut șansa fantastică a unor dascăli minunați”
A venit însă Revoluția din ’89, iar acest lucru a schimbat complet situația. Am ajuns student la ziaristică, unde am avut șansa fantastică a unor dascăli minunați: profesorul doctor Pamfil Matei, Ferenc Vasas, Doina Jalea, Ion Dur, oameni care m-au inspirat și m-au făcut să iubesc și mai mult cariera pe care mi-o alesesem.
Profesorul Matei, în special, a jucat o influență majoră în viața mea, el fiind un mentor autentic, un spirit intelectual pătrunzător și un exemplu perfect de profesor potrivit la locul potrivit. Am avut o șansă imensă să îl am profesor și director la ”Octavian Goga”, apoi la Jurnalism, iar învățăturile și sfaturile sale m-au ajutat enorm ulterior în viață și în carieră. Cât mi-aș dori ca tinerii din ziua de azi să aibă și ei parte de astfel de întâlniri providențiale!
Care este cel mai drag proiect în care ai fost implicat?
Proiectul pe care îl iubesc cel mai mult este… următorul. Am spus mereu că cel mai important lucru este să lași cât mai rapid în urmă cel mai recent proiect finalizat și să te concentrezi total, trup și suflet, pentru cel care urmează. Deși simt încă ”nebunia” în care am conceput New York Love Machine, cu zile în care am scris continuu și cu multe nopți nedormite, m-am înhămat deja la alte două proiecte literare. Unul este o carte despre experiențele pe care le-am trăit în Canada, țara noastră de adopție. Celălalt descrie aventurile neobișnuite ale unui cântăreț de rock, o muzică pe care o iubesc la nebunie.
Ai pendulat o vreme între România și afară, ai stat mulți ani la New York, acum locuiești în Canada. Unde te vezi îmbătrânind?
”Oriunde m-au purtat pașii la un moment dat, am dus Sibiul cu mine…”
Cel mai probabil, pe continentul nord-american. De când am fost un puști ce se juca fotbal și de-a v-ați ascunselea pe străzile din cartier îmi doream să plec peste ocean. Povestesc, de altfel, despre acest lucru în New York Love Machine, unde vorbesc despre un profet neobișnuit – un țigan blond cu ochi albaștri, un personaj fabulos, îndrăgostit peste cap de America – care mi-a prezis că voi pleca în Țara Făgăduinței.
După mulți ani în care am hoinărit, am mers dintr-un loc în altul, simt că rădăcinile pe care le-am prins aici vor fi suficient de trainice. Aceasta este acum casa mea, a noastră, iar copiii noștri se dezvoltă minunat în acest loc, astfel încât mi-e greu să cred că ne vom mai muta. Ceea ce mi se pare important este însă altceva: oriunde m-au purtat pașii la un moment dat, am dus Sibiul cu mine.
Castanii de pe strada Noica pe unde am mers la liceu și facultate, casele colorate din Orașul Vechi, plimbările pe Corso, Biserica Ursulinelor unde ne-am botezat copiii, nucii de la mine din curte… Sibiul e mereu cu mine. Este ”orașul cu ochi infiniți” pe care îl iubesc necondiționat și iremediabil.
Ești jurnalist de multă vreme, specializat în politică externă, scrii analize foarte bine documentate despre ce se întâmplă în Statele Unite și Canada. Cum împaci jurnalistul cu scriitorul de roman sau de versuri, pentru că știu că ai publicat și poezie?
”Experiențele și aventurile prin care am trecut ca ziarist în diferite părți de pe glob îmi ușurează foarte mult munca de scriitor.”
Cred că reușesc să mă descurc foarte bine. În presă activez de 25 de ani. Am lucrat la Curentul, HotNews.ro, iar acum scriu pentru G4Media.ro, un proiect media al unui alt sibian autentic, Dan Tăpălagă, și el produs al Colegiului ”Octavian Goga” și al Facultății de Jurnalism de aici. Am descoperit de ceva vreme că, dacă o faci cu pasiune, nu sunt diferențe ireconciliabile între un ziarist și un scriitor, iar ușurința, dexteritatea și mânuirea limbii pe care le-am căptătat în anii petrecuți ca jurnalist m-au ajutat enorm în proiectele mele literare.
De asemenea, experiențele și aventurile prin care am trecut ca ziarist în diferite părți de pe glob îmi ușurează foarte mult munca de scriitor. După cum veți remarca, și New York Love Machine este un roman în care veți întâlni referiri la fapte istorice, la evenimente politice, la întâmplări și personaje cunoscute din ultimele decenii.
Cartea este un fel de Forrest Gump combinată cu Amintiri din copilărie și Lumea văzută de Garp, totul descris cu umor și ironie, în tușele realismului magic pe care l-am îmbrățișat ca unul dintre influențele mele literare majore. Documentarea pe care am făcut-o pentru carte nu a fost cu mult diferită de cea pe care o fac, de exemplu, pentru vreo analiză despre scena politică americană.
Dacă primul roman, Eu, Seinfeld și tumoarea, este clar autobiografic, ce ne poți spune despre New York Love Machine? Este și el inspirat din viața ta?
Multe dintre poveștile descrise în roman sunt reale
Când mi se pune această întrebare, prima mea reacție este să spun că New York Love Machine este o semi auto-biografie. O carte care îmi urmărește eforturile de a-mi împlini visul american, la New York, descrise în paralel cu poveștile imigranților care încearcă și ei ”să cucerească America”.
O fostă amantă a unui oligarh rus, un indian cu un IQ mai mare decât al lui Einstein, un narco-traficant nebun care se crede Iisus înconjurat de 12 apostoli, o bandă de mafioți albanezi fără scrupule și un român a cărui evadare de sub nasul lui Ceaușescu l-a transformat într-un erou internațional sunt câteva dintre personajele care populează aventura mea în Big Apple.
Multe dintre poveștile descrise acolo sunt reale, inclusiv, de exemplu, cea a românului care a fugit din țară pe timpul dictaturii comuniste ascuns în trenul de aterizare al unui avion cu destinația Suedia. Este vorba despre un văr de-al tatălui meu. Îmi amintesc cât de fascinat am fost când am auzit această poveste pentru prima dată, cum ascultam cu sufletul la gură detaliile povestite de tata și îl băteam la cap să-mi repete cum a reușit unchiul meu să-i păcălească pe cei din Securitate și să le scape printre degete!
New York Love Machine – ”povești extraordinare trăite de o mână de oameni perfect obișnuiți„
Sâmburii unora dintre poveștile descrise de mine au fost așadar plantați de mult. Eu n-am făcut altceva decât să-i îngrijesc, să-i ajut să crească și să se dezvolte, să se transforme în capitolele provocatoare ale unei cărți autentice. Sper ca New York Love Machine să vă intrige, să vă provoace, să vă facă să vă puneți întrebări și să descoperiți realitatea complexă a poveștilor extraordinare trăite de o mână de oameni perfect obișnuiți.
Primul tău roman a fost lansat tot în decembrie, acum nouă ani, la Sibiu. Ce înseamnă pentru tine premiul primit și lansarea într-un târg de carte de prestigiu, cum este Gaudeamus?
Mă bucur nespus că zilele și nopțile petrecute scriind acest roman au fost recunoscute de cei de la Editura Universitară. Sunt fericit mai ales știind că New York Love Machine a avut parte de o competiție acerbă, fiind ales dintr-o listă cu peste 60 de manuscrise. Ceea ce cred că l-a deosebit au fost cadrele cinematografice, personajele bine conturate, construcția barocă, un amestec de Gabriel Garcia Marquez, Charles Bukowski și Marele Gatsby a lui Fitzgerald, faptul că am fost eu, foarte autentic și cu mult umor.
Marea calitate a cărții este că o înțelege și un român și un american. Cu alte cuvinte, are o anumită deschidere spre universalitate care nu cred că e comună în literatura noastră. Iar faptul că lansarea romanului a avut loc la Târgul de carte Gaudeamus, cel mai important de acest gen din țară, nu a făcut decât să îmi confirme că New York Love Machine este un proiect reușit.
Ai și un alt proiect în lucru?
Un ghid ”mai altfel” despre Canada și un roman de ficțiune despre un star rock
Lucrez, așa cum am menționat mai devreme, la o carte mai specială, un ghid mai ‘altfel’ despre Canada. Un îndrumător ideal pentru cei care vor să emigreze în țara nord-americană, cu exemple dintre cele mai diferite, de la integrarea în societate, la felul în care se șofează, la mâncarea tradițională canadiană (care nu prea există!) și la ce trebuie să faci când te plimbi prin pădure și dai nas în nas cu un urs. Am început, de asemenea, să lucrez la un roman de ficțiune despre un star rock, un apropiat al lui Jim Morrison de la The Doors.
Documentarea pentru ambele manuscrise este un proces complex, dar cred că voi reuși să le creionez așa cum mi-am pus în gând… După cum vedeți, idei există cu duiumul. Dacă aș avea și timpul necesar ca să le transpun pe toate pe hârtie, ar fi perfect!
În afară de scris, ce te relaxează?
Cititul mai multor cărți în paralel – un exercițiu mental și de atenție
Citesc mult și cât de des pot. De vreo câțiva ani, mi-am dezvoltat obiceiul de a citi două sau chiar trei cărți în paralel, un excelent exercițiu mental și de atenție. Când pot, urmăresc comici care fac stand-up și merg la concerte de rock și jazz. Și, bineințeles, călătoresc împreună cu familia cât de des putem, fiind convinși că expunându-i pe copii la cât mai multe culturi, obiceiuri și tradiții îi pregătim cel mai bine pentru viață.
Nimic nu se compară cu interacțiunile directe, așa că îi ducem pe copii în cele mai diferite locuri, să învețe ‘de la sursă’ despre o țară, un oraș, o catedrală sau o piață celebră. Călătoriile noastre sunt gândite, aproape mereu, și ca niște lecții ad-hoc de geografie, istorie, politică sau artă.
Știu că ai doi copii, îți moștenesc pasiunea pentru scris?
Fetița mea, care tocmai a făcut 12 ani, este și ea o mare amatoare de citit și scris. De ceva vreme, a descoperit pasiunea minunată, și aproape dispărută, a scrisorilor scrise de mână. Aproape nu există eveniment important în familie în care ea să nu-și petreacă minute bune scriind cursiv o mică epistolă, împodobind-o cu desene și abtibilduri colorate.
Jurnalistul crede că viitorul nostru sună extrem de promițător datorită celor din generația millenials și a celor din generația Z
În epoca computerului, în care tastatura a devenit o extensie necesară pentru mulți dintre noi, faptul că ea scrie de mână rânduri pentru cei dragi ne bucură nespus! În plus, anul acesta a intrat la liceu, pe care îl va începe în toamna viitoare. Atunci când am făcut turul instituției de învățământ, a aflat că liceul are ziarul propriu și ne-a spus imediat că vrea să fie parte a redacției. Așchia nu sare departe de trunchi, nu?
Pe de altă parte, băiatul meu este mult mai atras de muzică decât de scris. A cochetat mulți ani cu pianul, apoi a învățat să cânte la saxofon. Acum, la doar 16 ani, este dedicat compoziției. Din banii făcuți lucrând două veri la rând și-a amenajat propriul studio în casă, unde compune muzică, colaborează cu artiști independenți și se pregătește, spune el, pentru când va ajunge să lucreze cu numele mari din Los Angeles și New York. Energia și ambiția sunt incredibile și ne fac să credem că cei din Generația millenials și cei din Z sunt puși pe fapte mari, iar viitorul nostru sună extrem de promițător!
