Când Iisus a ajuns în orașul Sihar din Samaria, S-a așezat, ostenit de drum, la fântâna lui Iacob. Ucenicii au plecat să cumpere de mâncare. Când s-au întors, au rămas uimiți: Hristos stătea de vorbă cu o femeie samarineancă!
Imaginea aceasta, în concepția lor, era șocantă. A sta de vorbă un bărbat cu o femeie, care era și eretică, era ceva inadmisibil.
Cam așa arăta mentalitatea vremii. Or, tocmai de aceea a venit Mesia, ca să dărâme această mentalitate otrăvită și să deschidă cultura dialogului. Cum să nu vorbești cu cineva, care nu are aceeași credință cu tine? Cum să nu porți un dialog cu o persoană, pe motivul că este femeie? Cum să nu comunici cu o ființă umană, din considerentul că ea este păcătoasă?
Iată întrebări la care Hristos a răspuns convingător: Da, se poate!
Dacă vrem să cunoaștem adevărul, și să-i iubim pe oameni, nu există altă soluție decât dialogul. Hristos n-a avut preconcepții, nu s-a blocat în formalisme, nu a respins pe nimeni din auto-suficiență.
El este Cuvântul, Logosul. De aceea „dia-logul” are, în sine, ceva dumnezeiesc. Hristos Cuvântul nu a venit în lume să tacă, ci să ne aducă la comunicare-cuminecare. Cei care cultivă dialogul, cu toți oamenii, indiferent de religie, de rasă, de etnie, de convingeri personale, nu face altceva decât să-L imite pe Hristos. Condiția esențială a dialogului fiind libertatea.
Din păcate, acest mesaj este tot mai deformat în ziua de azi. Din falsă libertate, dialogul a ajuns să fie subestimat, chiar condamnat. Dacă astăzi ar fi văzut Hristos stând de vorbă cu păgânii (cananeianca), cu cei de altă credință (samarineanca), cu conducătorii „globaliști” ai lumii (sutașul), cu magnații financiari (Zaheu), cu slujitorii sinagogilor (Iair), ar fi din nou pus la zid, fără drept de apel.
De către cine? Dați singuri răspunsul! Gândindu-ne, în același timp, și la întrebarea Apostolilor, de la Cina cea de Taină: Nu cumva sunt eu acela, Doamne?
