Cuvântul ortodox de duminică

Deci, da mărturie mulţimea care era cu el când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi (Ioan 12.1-18) Duminica Stâlpărilor, a Intrării Mântuitorului Hristos în Ierusalim. Înainte de frumuseţea textului Evangheliei să citim împreună frumuseţea textului slujbei, a cântării: „Doamne, venit-ai la mormântul lui Lazăr cel mort de patru zile şi, vărsând lacrimi peste prietenul Tău, l-ai sculat, Spicule al Vieţii. Pentru că moartea, fiind legată cu glasul Tău, înfăşurările lui s-au dezlegat ca şi cu mâinile. Atunci s-a umplut de bucurie mulţimea ucenicilor şi s-a săvârşit de către toţi o cântare: Binecuvântat eşti Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi!” (Stihira 2, Vecernia Floriilor). Bucuria învierii lui Lazăr dezbină Ierusalimul. Unii Îl urmează pe Hristos şi Îl întâmpină ca pe Împăratul lui Israel (Ioan 12.13). Alţii se învârtoşează, sfâtuindu-se cum să-L omoare (Ioan 12.10 şi 19). Învierea lui Lazăr nu este suficientă să împace lumea cu Dumnezeu. Iar ungerea din Betania, cu mirul invidiat de Iuda Iscarioteanul, îl pregăteşte pe Mântuitorul de Nunta Crucii cea din Vinerea Mare. Să dăm mărturie şi să încercăm să vedem de partea cui suntem. Cu Hristos, pe drumul Crucii ori cu Iuda, pe calea vânzării. Nu există alternativă a jumătăţii de măsură. Bucuria Floriilor, trecută în inimile noastre, Liturghia Întâmpinării Mântuitorului. Să nu ovaţionăm pe Hristos doar cu buzele, ca nu cumva să ne surprindem strigând în timpul Patimilor:„Răstigneşte-L!”. Să învăţăm să stăm tot timpul de partea Lui, Împăratul ce vine pe mânzul asinei (Ioan12.15), Smeritul nostru Dumnezeu şi Mântuitor. În zarea Vinerii celei Mari umbra Crucii care se va umple de Lumina Învierii. Paştele Crucii, trecerea de la ură şi moarte la Înviere şi dragoste. Pr. Constantin Necula