Cicatricea

Impact Radio Vocea Evangheliei „Dacă nu voi pune degetul în semnul cuielor… nu voi crede” (Ioan 20:25) În Odiseea, când Odiseu se întoarce acasă deghizat într-un bătrân, familia sa nu-l recunoaşte. Apoi dădaca lui din copilărie vede o cicatrice pe care şi-o aminteşte de când era el copil. Până atunci nici chiar ea nu-l recunoscuse. Când Toma a auzit că Isus este viu, a spus: „dacă nu voi pune degetul în semnul cuielor … nu voi crede”. Cicatricile lui Isus erau o dovadă pozitivă a faptului că fusese crucificat şi că înviase. Când Toma le-a verificat, a exclamat: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”(v. 28). Este prima dată când apare în Scriptură faptul că un ucenic i se adresează lui Isus în mod direct drept Dumnezeu, iar lucrul acesta s-a petrecut ca urmare a actului de vedere a cicatricilor. Cu toţii avem cicatrici. Dr. Will Willion spune: „Am un prieten care şi-a petrecut viaţa într-un orfelinat. Mama sa l-a dus acolo când era mic, l-a lăsat sub un cedru mare, i-a spus că se întoarce în acea după-amiază, dar nu s-a întors. Acum e de vârstă medie. Într-o zi trebuia să mă întâlnesc cu el la prânz şi am întârziat. L-am găsit într-o stare de agitaţie, mergând de colo-colo, transpirând şi vizibil supărat. Mai târziu mi-a spus: «Nu mă pot abţine. Îmi ies din fire când un prieten întârzie pentru că mama mea m-a făcut să aştept, dar nu s-a mai întors niciodată». Era om în toată firea, dar încă avea cicatrici.” ªi tu le ai pe ale tale, unele vizibile, altele invizibile sau vizibile cu vârsta. Cristosul înviat are şi El cicatrici pentru a dovedi dragostea ce ţi-o poartă. Dacă nu-l cunoşti sau, asemenea lui Toma, dacă nu eşti sigur că crezi, El îţi va arăta cicatricile „pentru ca voi să credeţi … şi crezând să aveţi viaţa în Numele Lui”. (Ioan 20:31)