Raisa Diana Hagiu, lumini şi culori olimpice

Olimpici sibieni „Raisa a venit în clasa a X-a la noi, de la Galaţi. Îmi amintesc şi acum cât de speriată era pentru că trebuia să dea o probă de culoare. Ea nu mai făcuse aşa ceva. Când i-am văzut lucrarea am ştiut din prima că este făcută pentru pictură. Este o fată foarte deşteaptă, receptivă, talentată, tenace, ambiţioasă. Opera ei într-un singur cuvânt? Exuberanţă. Este la fel de veselă ca şi firea ei”, Marcela Froman, profesoară pictură. Raluca Buduşan La răscruce de drumuri, Raisa Diana Hagiu nu reuşea să ia o decizie. Era în clasa a VIII-a şi nu avea nici cea mai mică idee către ce să se îndrepte. „Profesoara mea de desen de pe vremea aceea, Gabriela Moise, m-a sfătuit să dau la arhitectură, la Liceul de Artă din Galaţi, oraşul meu natal”. Raisa i-a urmat sfatul şi a intrat la liceu pe locul şase. În paralel, sufletul ei mai hrănea o pasiune. Fotografia. „Mergeam şi la un fotoclub, unde îl aveam ca profesor pe Nicolae Sburlan, un om minunat, care m-a încurajat cu fotografia şi cu ajutorul căruia am participat la diferite expoziţii şi concursuri”. La începutul clasei a X-a, Raisa s-a mutat la Sibiu şi, deşi a vrut să urmeze arhitectura în continuare, nu a reuşit pentru că nu era clasă decât pentru a IX-a. Pentru a se putea transfera a fost nevoie să dea o probă. Aici a intervenit profesoara de desen Marcela Froman. „După ce mi-a văzut lucrările, doamna profesoară mi-a spus că ar trebui să mă axez pe pictură. Acum o ador pe doamna Froman. Îmi amintesc că de multe ori aveam o temă şi, deşi încercam să o rezolv, ceva se întâmpla şi nu-mi ieşea nimic bun. La şcoală o ascultam cum îmi explică a mia oară tot ce ţine de compoziţie şi culoare. Aşa reuşeam să mă concentrez şi până la ora următoare de atelier aduceam cea mai bună lucrare. Remarc răbdarea cu care le explică elevilor de câte ori este nevoie şi mă fascinează stilul ei aparte de a-i ridica atunci când cad într-o stare în care parcă nu pot crea nimic”. În timp, Raisa a îndrăgit pictura, la care nu va renunţa nici pe viitor. „Cred că am fost pasionată de artă fără să ştiu şi am descoperit-o odată cu fotografia. Atunci am început să înţeleg cum stă treaba cu lumina, culoarea şi forma într-o lucrare.” Un artist trebuie să fie înzestrat cu răbdare Anul trecut, Raisa a luat menţiune la Olimpiada Naţională de Arte Vizuale de la Târgovişte şi premiul I la ,,Hans Hermann”, la pictură, clasa a XI-a. Anul acesta este deţinătoarea premiului I şi a premiului special la aceeaşi olimpiadă, ţinută de data aceasta la Ploieşti. Dintre lucrările ei, două îi sunt în mod special la suflet. O lucrare cu acoperişul caselor din Sibiu, expusă în Turnul Sfatului şi lucrarea cu care a cştigat anul trecut concursul „Hans Hermann”. „Este o lucrare cu un păun la care am tot intervenit o săptămână, pentru că o refăceam aproape zilnic”. Raisa se lasă inspirată de orice. O conversaţie, un om drag, un necunoscut de pe stradă cu care schimbă o privire, o fotografie, o melodie. Crede că este obligatoriu ca un artist să fie înzestrat cu răbdare. De obicei pictează seara sau noaptea: „Nu ştiu dacă are legătură cu liniştea. Eu oricum ascult muzică atunci când lucrez. Am momente când îmi doresc foarte mult să ajung acasă şi să iau pensula. Atunci când mă apuc de o lucrare nu mai ies din cameră până când nu o termin. Nu am nevoie de nimic, tot ce fac este să pictez până sunt mulţumită de ce a ieşit.” După terminarea Liceului de Artă, Raisa va studia cel mai probabil pictura la Universitatea de Artă şi Design de la Cluj. În afară de pictură Raisa iubeşte foarte mult şi fotografia. „Sunt deja 4 ani de când mă ocup şi de fotografie şi îmi place să cred că o să ajung cândva să trăiesc numai din asta. Mă mai pasionează cititul şi mersul pe bicicletă”. Ce nu-i place? „Să fiu bolnavă, pentru că atunci mă simt foarte slăbită şi nu am putere să fac nimic”. BIO: Data şi locul naşterii: 31 iulie 1993, Galaţi Studii: ªcoala Nr. 5 Cuza Vodă, Galaţi (clasele I-VIII) Liceul de Artă Dimitrie Cuclin Galaţi, secţia Arhitectură (clasa a IX-a) Liceul de Artă Sibiu (clasele X-XII)