Cozonacul a devenit un simbol al tradiției și al sărbătorilor pascale, aducând bucurie și gust delicios pe mesele familiilor din întreaga lume.
Iată șapte curiozități care ne dezvăluie fascinanta poveste a acestui desert:
Românii au preluat de la greci drojdia și pâinea dospită, apoi au adăugat în cozonac fructele uscate. La început au fost doar două varietăți numite „libum” și „placenta”, de la cea din urma venind termenul de „pască”.
Cozonacul era un desert apreciat în Europa medievală, fiind preparat frecvent de brutari pentru longevitatea sa și gustul său delicios.În Marea Britanie, prima rețetă de cozonac apare într-o carte de bucate din 1718, stabilind forma lungă și îngustă ca preferată în această țară.
Legenda spune că regina Maria Antoinette a fost asociată cu fraza „Să mănânce cozonac, dacă nu au pâine”, exprimând frustrarea sa față de sărăcia poporului său.
Fiecare popor are propriile sale preferințe în materie de cozonac, cu românii îndrăgind variantele pufos și francezii preferându-le cu multă ciocolată. În Anglia, se spune că poți face o dorință în timp ce framânți aluatul de cozonac, iar dacă acesta crește frumos în cuptor, se spune că dorința se va îndeplini.
