Dacă ai răbdarea să iei la analiză ţară de ţară europeană, vei vedea că fiecare are metodele ei de a-şi spăla pe creier proprii cetăţeni. Vă propun o comparaţie cu Suedia, că tot ne sfătuia „Bunicuţa” prin anii 90 să o imităm şi nu ştiu dacă am făcut bine sau rău că n-am făcut-o. Nu întîmplător, ci pentru că un prieten român, trăitor pe meleaguri nordice, mi-a pus în braţe impresii de călătorie. Omul vine de două ori pe an în România – cu drag de neamurile lui – şi de tot atîtea ori pleacă siderat de detaliile de viaţă care-l sâcâie, aidoma unei pietricele din bocancul cu care urci pe munte.
Iată-l venit de sărbători să cheltuie banii, munciţi aproape de cercul polar, la Sibiu, citez: „oraşul meu dintotdeauna”. Plecat într-o plimbare la pas prin cel mai vizitat oraş din România, atent să nu-şi rupă picioarele pe străzile compactate de gheaţă, dă cu capul. Detaliul generator de cucui – indicatorul de pe Morilor colţ cu Alba Iulia, lat cât trotuarul şi înalt fix de 1,80. Metri, bineînţeles. Probabil că cei care l-au montat au făcut-o să nu dea ei cu capul, de unde deducem, ca Sherlock Holmes, că nu aveau mai mult de 1,8o. Numai că Ilie al nost, că aşa l-a botezat mămicuţa lui la naştere , nu e o stârpitură, ci un român verde de 1,85 !! Nici nu şi-a dat seama că 5 centimetri fac diferenţa dacă vrei să înţelegi psihologia indicatoarelor în ţara ta de origine, originală: pe autostrada Deva – Sibiu, scumpă de parcă ar fi făcută din aur alb şi crăpată pe mijloc la două luni de la inaugurare, ai 3 ieşiri spre Orăştie, de aici 3 spre nord, centru şi sud şi 4 spre Sebeş. Badea Cârţan să trăiască. Toate drumurile duc la Roma, dar lipsesc tăbliţele explicite în sensul acesta.
Nimicuri „suedeze” veţi spune, în comparaţie cu problemele mari care-i sâcâie pe români. Cum spuneam, fiecare ţară are metodele ei de a-şi spăla pe creier propriii cetăţeni. Românii nu mai văd copacii de pădure, alimentaţi cu pericole macroeconomice şi geostrategice, în timp ce suedezii nu mai văd pădurea de copacii detaliilor generatoare de confort social imediat. Pentru Ilie, pădurea este una de şmecheri, care i-au pus urna de vot la 6oo de kilometri de locul unde munceşte şi trăieşte într-o comunitate de români, mânaţi în Suedia de tatăl şmecherilor.
Cu toate astea, vine cu drag în țara lui, de două ori pe an, în ciuda tuturor şmecherilor care cred că deţin drepturi de autor asupra României. Şi să nu credeţi cumva că Ilie de 1,85 este doar o plăsmuire de jurnalist. Cei 5 centimetri în plus fac diferenţa. El este un” schmecker”- în traducere din germană un degustător – de două ori pe an, al realităţilor româneşti . Merită să schimbaţi cu Ilie impresii de călătorie. E-mail ilie.a@… Restul ţine de ingeniozitatea fiecăruia.
Publicitate
