Ar putea avea ceva în comun stomatologia și pictura? Oana Bogorin Predescu, medic stomatolog de profesie și pictoriță din pasiune, spune că da. „Poți aduce stomatologia la nivel de artă, dacă îți dorești”, spune ea. Și poți folosi acuratețea stomatologică în pictură, aș adăuga eu. Oana profesează stomatologia de mai bine de 12 ani și pictează de-o viață. În anul 3 de facultate decide să-și cultive pasiunea pentru pictură la Școala de Arte, iar astăzi își pregătește propria expoziție. Este povestea unui om care a reuși să-și recunoască talentul și care a decis că poate, în aceeași măsură, să-și dezvolte atât cariera, cât și dragostea pentru pictură.
Oana s-a năcut în Piatra Neamț, în anul 1978. Împlinea 5 ani atunci când părinții ei s-au mutat la Sibiu. Aici a terminat cursurile Colegiului Național „Octavian Goga”, profilul matematică – fizică și a urmat Facultatea de Medicină din Sibiu. A ales stomatologia. „Mama este medic stomatolog și era una din căile firești pe care le puteam urma”. Era în anul 3 de facultate când a aflat că Școala de Arte din Sibiu organizează cursuri de pictură și, alături de o colegă de facultate, s-a înscris. Dragostea pentru pictură nu s-a născut așa, deodată. Oana o avea înrădăcinată de copil. Toată lumea care o vedea pictând sau desenând îi spunea cât este de talentată. Nimeni însă, nu a îndrumat-o să-și cultive această pasiune. Dar a găsit singură drumul, pentru că iubea să picteze. „Lucrările mele se doresc a fi un exercițiu de sensibilitate, care să călăuzească privitorul într-o lume magică a culorilor a căror energie subliniază formele și le înnobilează. Semne, linii, pete, volume, subliniază în formă pură acțiunea raționalității și sensibilității umane, oferind o cale de eliberare a preaplinului emoțional. Atrage jocul de umbre și lumini care se pierd unele în altele, într-o perpetuă vibrație, în care suverană pare a rămâne culoarea. Sunt o invitație de a evada din cotidian, într-un cald univers artistic.” Așa vorbește Oana despre tablourile ei. La început picta, nu foarte des, însă după ce a terminat Școala de Arte, o lume interesantă a puterii de exprimare prin formă și culoare i s-a deschis. „După ce am terminat cursurile de pictură am început să fiu mult mai interesată. Am început să desenez folosind diferite tehnici, pe diferite materiale și am observat că, atunci când pictez, intru într-un univers special, de calm. Și în acele momente nu realizez cum trec orele.”
Pentru pictură îmi fac întotdeauna timp
Sunt 12 ani de când Oana pictează, mai intens, în ultimii 6 ani. A avut expoziții în cadrul Școlii de Artă și în cadrul Muzeului de Științe ale Naturii, iar acum plănuiește propria sa expoziție. Este un plan măreț, însă cert. Oana are peste 200 de lucrări pe care trebuie să le împărtășească iubitorilor de artă. „Inițial am vrut să pictez doar pentru sufletul meu, dar când am văzut că reușesc să creez ceva frumos, am decis să se bucure și ceilalți. Atunci când reușesc să valorific lucrările mele mă simt apreciată, însă nu pictez pentru a valorifica, ci pentru că așa simt.” Fanul numărul unu al Oanei este soțul ei, care o sprijină în tot ceea ce face, la fel ca și familia ei. Cum găsește timp să fie un stomatolog dedicat și o pictoriță pasionată? „De meserie sunt stomatolog, iar pentru pictură îmi fac întotdeauna timp.” În ceea ce privește pasiunea ei, aria preferințelor este largă. Îi place să picteze natura, adoră florile, se simte bine pierdută în abstract, pictează portrete, ilustrații, face grafică. Însă, peste toate acestea, există regi. Sunt macii și violetul.
În ultimul timp a ales să picteze portrete feminine. „Creez un univers vizual bogat, plin de culoare și lumină, populat de personaje feminine care par pierdute în propriile lor realități, inspirate dintr-un amestec de imagini însușite din vremuri trecute, dar și contemporane. […] Picturile sunt de obicei alcătuite din linii fluide și precise, șocuri și accidente de culoare aplicate pe veșminte și în mediul înconjurător. Pentru a-mi împlini viziunea utilizez mai multe medii artistice și instrumente, cum ar fi creionul, cerneala, markerul, acuarela și, uneori, oricât ar părea de surprinzător, pigmenții de ceai.” Așa, Oana reușește să dea naștere unei lumi în care mintea tace și ochiul cântă.
