Să fii suporter al unei echipe de fotbal este mai mult decât un simplu rol. Este un stil de viață. Am văzut și la meciurile Naționalei din acest an de la Campionatul European 2024 din Germania, cum fotbalul unește oamenii și,, mai mult decât atât, cum îi face să creadă împreună în valori comune.
Există mai multe tipuri de suporteri. Cei care sunt alături de echipă doar la victorii, adică public de rezultat; cei care sunt alături de aceasta din fața televizorului, cei care sunt pe stadion (adică fideli) și mai e o categorie aparte: galeriile de fotbal. Acestea sunt formate din spuma suporterilor, oamenii care trăiesc fiecare meci odată cu jucătorii.
În Sibiu avem astfel de oameni! „Jobenele Alb-Roșii” este asociația de suporteri ai echipei FC Hermannstadt, care nu lipsește de la niciun meci al echipei preferate, fie în plan local, fie în deplasare. De altfel, sunt cam singurii care fac deplasări cu echipa în România.
Ca să stau de vorbă cu „Jobenele” și să simt atmosfera creată de adevărații suporteri, am mers, înainte de un meci a lui FC Hermannstadt, în locul unde am aflat că se strâng aceștia.
„Rolul nostru este să antrenăm tribuna a doua”
Mă apropii de stadion. Se simte atmosfera de dinaintea partidei. Se aude muzică și un crainic ce rostește ceva. Intru la terasa unde știu că își dau întâlnire „Jobenele” și îi văd așezați la o masă, toți îmbrăcați în roșu-alb, cu fularele și cu jobenele la purtător. Veselia e în toi. Îi văd prinși în niște discuții destinse, numai râsete și voie bună. Pe masă sunt sticle de suc și bere fără alcool. Mi-am zis că e normal, în condițiile în care înainte de meci localelor din zonă le este interzis să vândă alcool. Ca să aflu mai târziu că băieții nu asociază fotbalul cu berea, majoritatea dintre aceștia nefiind consumatori de licori bahice.
Intru în vorbă cu ei, mă prezint, moment în care unul dintre ei se ridică și îmi oferă scaunul său. Mă uit în jur, mă așez, îi mulțumesc și încep să discut cu suporterii. Imediat intru și eu în veselia lor. Întreb ceva și aproape că nu știu de unde vine răspunsul.
Cei cu care stau de vorbă sunt Valentin Petre, Ionel Roman, Doru Simtion, Dima Florin și alți colegi de-ai lor mai înflăcărați. Unii dintre ei sunt membri fondatori ai asociației. Râd, se completează unul pe celălalt, se distrag de la conversație, e o vibrație extraordinară. Se simte căldura din ochii și glasurile lor. Pentru că nu pot identifica o singură persoană ca interlocutor, îi voi numi generic „Jobenele”.
„Undeva prin 2015-2016, conducerea clubului Hermannstadt a comandat aceste jobene pe care le purtăm noi acum. Primii care au achiziționat aceste accesorii de cap am fost noi, jobenarii. Iar anul trecut am creat o asociație pe care am denumit-o Jobenele Alb-Roșii, suporterii echipei FC Hermannstadt. O mare parte dintre noi sunt pensionari sau oameni maturi. Rolul nostru este să fim în tribuna a doua, unde se află de obicei patru-cinci mii de spectatori, să o antrenăm în susținerea echipei, și să fim prezenți peste tot unde joacă echipa sibiană”, spun suporterii.
Lozinca definitorie pentru Jobene
„Cât vom fi pe-acest pământ,
Cu echipa FC Hermannstadt trăim în gând,
Peste tot o să ne deplasăm cu ea,
N-o lăsăm nicicând, nici dacă situația-i grea.”
Aceasta este principala lozincă a echipei de suporteri. Deodată, unul dintre aceștia începe să strige: „Oooo, hai, Sibiu! Ooo, hai, Sibiu!” Toată galeria este într-un glas.
Suporterii lui Hermannstadt, prieteni cu toate galeriile din țară
Toată lumea e numai un zâmbet. „Suntem suporteri adevărați, plimbați prin fotbal, de la primele echipe ale Sibiului și până în prezent. Suntem în jur de 40 de membri înscriși în asociație. Încercăm să fim alături de echipă și în deplasare, mai tot timpul. Dacă nu putem fi mulți, măcar să fim câțiva, cinci, patru, zece, măcar unul, tot e reprezentativ. Toată recuzita o luăm din bani personali, plus deplasările și biletele.
Dar pentru pasiune ce nu face omul? Cel mai tânăr dintre noi este toboșarul, care este în clasa a V-a. Avem membri de peste tot care vin la meciurile lui Hermannstadt: din America, Franța. Plus că suntem prieteni cu toate galeriile cu care am jucat. Pe unde mergem, lumea vrea să facă poze cu noi. Noi suntem un brand. La Constanța, înainte de partida cu Farul, echipa lui Gheorghe Hagi, cineva ne-a plimbat prin oraș să ni-l prezinte, ne-a adus slană, pălincă, de toate. Un meci memorabil pe care îl putem menționa a fost când am bătut la Cluj cu 2-1.
Atunci a împlinit 100 de ani clubul Universitatea și voiau să promoveze în acel an; noi am avut baraj cu ei și i-am bătut. Eram 200 de sibieni contra 25.000 de clujeni pe Cluj Arena! Noi nu suntem scandalagii ca alte galerii, nu aruncăm cu petarde, fumigene. Încercăm să ne facem remarcați prin lucrurile frumoase pe care le facem: prin bannere, cum a fost cel cu mesajul „Jobenele alături de Mădărășanu”, prin lozinci și, desigur, prin vestimentația noastră”, mărturisesc jobenele.
Se mai aude odată sloganul „Oooo, hai, Sibiu! Ooo, hai, Sibiu!”, dar de data acesta e cel de final, pentru că se anunță începerea meciului. Fug și eu la stadion după aceștia. Se anunță un meci memorabil pentru echipa sibiană…
