Diana Fufezan: Cel mai mare vis este să joc într-un film cu Meryl Streep

Este una dintre prezențele feminine de bază ce evoluează pe scena Teatrului Radu Stanca. Până în prezent a avut roluri în aproximativ 40 de spectacole teatrale și în filmul Undeva în Palilula, regizat de Silviu Purcărete. Sibienii au putut-o admira în roluri precum Nora ( „Nora”), Ismena ( „Oidip”), Charlotte Corday („Marat/Sade”), Irina („Trei surori”), Zița („ O noapte furtunoasă”), vrăjitoarea ( „Faust”), Mașa („Pescărușul”) ori în spectacolul „Oscar și buni Roz”. Diana Fufezan a vorbit într-un interviu acordat ziarului Sibiu 100% despre provocările profesiei de actor, dar și despre latura personală a existenței sale.


Cum vă apreciați nivelul la care va aflați în acest moment al carierei?
Întotdeauna e loc de mai bine . Pentru mine acesta e un motor al avansării.
Care a fost regizorul care și-a pus cel mai mult amprenta asupra stilului actoricesc pe care îl oferiți publicului?
În cazul meu, nu a fost vorba de un anume regizor, cred că toate experiențele profesionale pe care le-am avut m-au modelat. Făcând parte din colectivul unui teatru performant ca Teatrul Național “Radu Stanca”, am avut șansa unor întâlniri profesionale cu regizori importanți din țară și străinătate. Am avut ocazia să lucrez în spectacole diverse ca modalitate de expresie, pe lângă teatru contemporan în diferitele lui forme și stiluri: teatru dans, teatru de mască, obiecte și marionete, teatru japonez cu influențe tradiționale.

Dacă ar fi să vă identificați cu câteva dintre personajele pe care le-ați interpretat, care ar fi acelea și în ce puncte vedeți similitudinile?
În actorie, personajul este întotdeauna mai… decat mine, unde …. se completează cu un atribut (mai inteligent, agresiv, trist, etc sau mai puțin sensibil, deștept, etc). Întotdeauna pleci de la o asemănare sau o deosebire față de propria persoană, asta este una din modalitățile de constructie, nu cred că te identifici sută la sută niciodată.
Reușiți să vă mențineți o structură sufletească etern valabilă, un fel de a fi propriu, în ciuda multiplelor fațete și roluri pe care le interpretați prin prisma profesiei de actor? Ați simțit vreodată că vă pierdeți sinele?
Dimpotrivă, cred că actoria te ajută să te descoperi mai bine, să forezi în adâncul ființei tale și să scoți la lumină fațete pe care nici nu bănuiai că le conții. Nu cred că structura sufletească se schimbă, doar se cizelează, se șlefuiește ca un diamant.
Pe lângă faptul că sunteți actriță, sunteți și profesoară și declarați la un moment dat că vă place să fiți „antrenor de trăire”. Practic, la asta s-ar rezuma esența teatrului, la o modelare perpetuuă a trăirii?
A fi profesor de actorie este diferit de alt tip de profesorat. Esența teatrului se caută, cred, pe tot parcursul unei cariere, al unei vieți.
Care sunt principalele recomandări pe care le aveți pentru studenții dumneavoastră sau pentru cei care își doresc să facă o carieră în teatru?
Să se înarmeze cu foarte multă răbdare și perseverență în muncă.
Ce se ascunde în spatele momentelor magice în care culegeți ropote de aplauze, ce nu văd spectatorii tentați să se lase furați doar de fațetele de glorie ale profesiei de actor?
Zeci de ore de muncă intensă, renunțări de tot felul, uneori mari frustrări.
Care au fost din punctul dumneavoastră de vedere cele mai dificile aspecte cu care v-ați confruntat de-a lungul timpului în efortul de a prezenta un personaj cât mai veridic?
Uneori totul curge lin în descoperirea și realizarea unui rol, alteori personajul se naște mai greu și clipele dinaintea declanșării sunt cele mai dificile. Depinde de la un spectacol la altul, depinde de atmosfera de lucru.

Dincolo de partea profesională, vă mai rămâne timp pentru viața personală, pentru pasiuni? Cum vă place să vă petreceți timpul liber?
Eu fac teatru din pasiune. Timpul liber îl petrec citind, plimbându-mă, îmi place fotografia, ador dansul.
Vă înțelege partenerul de viață ritmul de lucru? Vă susține? Care credeți că este secretul unei căsnicii fericite?
Dincolo de iubire, cred că înțelegerea reciprocă, respectul și admirația partenerilor unul pentru celălalt fac o relație să fie împlinită.

Când ați știut că vreți să deveniți actriță?
În copilărie imi doream să devin cosmonaut sau ambasador. În liceu mă pregăteam inițial pentru medicină, iar hotărârea de a da admitere la Facultatea de Teatru am luat-o în ultimul an de liceu.

Ce anume moșteniți de la părinții dumneavoastră și care sunt cele mai bune sfaturi pe care le-ati primit de la ei?
Expresivitatea și sensibilitatea din partea mamei și o anume meticulozitate din partea tatălui. Cel mai important sfat a fost să îmi păstrez întotdeauna coloana vertebrală și să nu renunț la visele mele.
Dintre actorii de la Holliwood care este preferatul și de ce?
Meryl Streep, pentru inteligența cu care își creează rolurile, pentru puterea de metamorfozare de la un rol la altul.
Se spune că trebuie să găsești meseria în care faci ce îți place și nu va mai trebui să muncești niciodată. Care este piesa care vă place cel mai mult și pe care ați juca-o la infinit?
Toate rolurile le fac cu drag și cu pasiune, îmi place să fac roluri cât mai diverse.
Există totuși o piesă care să vă fie mai apropiată sufletește – care este mesajul primordial pe care îl doriți să îl transmiteți?
„Oscar si Buni Roz” este un spectacol de suflet prin mesajul pe care il transmite, este intalnirea cu un text de mare valoare, apoi o mare provocare actoricească și în același timp șansa de a dărui și a împărtăși publicului toate aceste valori și repere universale conținute in text. O mare bucurie a sufletului si a minții.
Care este cel mai mare vis al dumneavoastră, care sunt câteva dintre țintele spre care aspirați în viitor?

Îmi doresc să am ocazia în viitor să joc mai mult și în filme. Un vis ar fi să lucrez la un film cu Pedro Almodovar. Cel mai mare vis? Bineințeles, să fiu parteneră directă cu Meryl Streep.

Cum ar trebui să fie rolul ideal pe care v-ați dori să îl interpretați?
Să mă solicite pe toate palierele de expresie, să mă provoace și să mă îmbogățească artistic.