De la guvernul unei ţări şi în general de la cei care ajung în fruntea unei naţiuni din voia lui Dumnezeu, ca să conducă destinele popoarelor prin furtunile istoriei, te aştepţi să aibă cel puţin trei calităţi majore: să înţeleagă misiunea înaltă la care au fost chemaţi şi pentru care vor da aprigă socoteală, căci celui ce mult i s-a dat, mult i se va şi cere la decont, adică la Dreapta Judecată a lui Dumnezeu; să asigure dăinuirea etnică a neamului respectiv, întru îndeplinirea lucrării acestuia, pe care a rânduit-o tot bunul Dumnezeu într-un anume areal geografic şi într-un anume timp istoric; să aibă viziune în timp şi spaţiu, ca să-şi poată exercita misiunea cu succes.
Încercaţi să identificaţi la nivelul actualei puteri politice a statului paralel din România – fără busolă, fără Constituţie şi fără scrupule – măcar UN personaj, care să corespundă cel puţin uneia dintre calităţile cerute unui lider providenţial. Nici gând!!! Tot ce e în stare actuala „conducere” politică a ţării – în mare parte ilegală – este să facă: Bau!!! către popor.
Manipularea e atât de ordinară, încât nu mai putem spune nici măcar că e cusută cu aţă albă, ci de-a dreptul cu sfoară fosforescentă! Se vede de la o poştă şi făcătura, şi actorii, şi gradul de prostie la care ne-au încadrat guvernanţii noştri, de nu-şi mai dau nici silinţa să fie plauzibili. Dar tocmai ăsta e norocul nostru!
Întotdeauna nepotrivirile psihologice trebuie să dea de gândit şi aşa îl prinzi pe manipulator cu mâţa în sac. Vă dau un exemplu de pe vremea uceniciei mele, când am învăţat să gândesc jurnalistic de la mari maeştri într-ale meseriei.
Cu mulţi ani în urmă cineva vroia să scoată poporul român ca fiind antisemit. N-are rost să intrăm în dedesubturile de atunci ale afacerii, căci vremurile acelea au trecut. Dar iată cum s-a procedat: într-o seară au fost dărâmate câteva monumente funerare din cimitirul evreiesc din Bucureşti şi a doua zi a apărut ştirea că românii, antisemiţi, au vandalizat cimitirul.
Manevra a eşuat tocmai din necunoaşterea psihologiei poporului român. Căci seara aceea nu era una oarecare, ci una de emoţie naţională – o finală de campionat de fotbal între Steaua şi Dinamo. Tot bărbălăul român era fie pe stadion, fie la terasele cu televizor, cu prietenii şi lada de bere lângă el, pregătit să petreacă sau să înjure, în funcţie de rezultatul meciului, dar în niciun caz să umble prin cmitire.
Asta înseamnă să nu cunoşti psihologia neamului pe care-l conduci. Dar execuţi ca orbetele comenzile antinaţionale, pentru că întocmai ca Iuda, ai vândut şi te-ai vândut, politruc de carieră!
Da, în România e război până la urmă, împotriva propriului popor! De fapt, mai multe războaie de uzură ca parte dintr-un plan diabolic: al statului împotriva cetăţenilor săi, al unei hoarde de vânduţi, sub comanda unor demenţi, împotriva propriei naţiuni, al unor plutoane de execuţie mascate în „armata salvării” împotriva genomului uman creat de Dumnezeu, al haitelor de apostaţi împotriva unui neam creştin, al poliţiei politice împotriva poporului „terorist”.
Deci un război româno-român orchestrat satanic de experţi într-ale manipulării, care otrăvesc toate apele normalităţii. Aşa se explică şi legea mafiotă a tăcerii, omerta, impusă celor care au pus botu’ la banii şi funcţiile din tolba satanei şi dispreţul suveran pentru voia poporului.
Pare o situaţie fără ieşire. Dar, să nu uităm că Dumnezeu îl iubeşte pe omul curajos. Mai un protest la Bucureşti, mai un protest în toată ţara şi hidra înghite în sec! Iată o ştire tip BREAKING NEWS: fraţilor, ăstora le e mai frică de noi, decât nouă de ei!!!
