Articol de Daniel Deleanu
Pe un gazon obosit de atâta indiferență, într-o seară care mirosea a toamnă și neputință, Hermannstadt a reușit din nou performanța de a-și face suporterii să ofteze mai tare decât vântul. A venit F.K. Csíkszereda, o echipă modestă, dar azi foarte disciplinată, și a plecat din Sibiu cu trei puncte în buzunar și cu sentimentul că a asistat la o repetiție teatrală în care sibienii și-au uitat propriile roluri.
Am început meciul cu o energie de luni dimineața, genul acela care te face să crezi că fotbalul e doar un hobby de weekend. Pasele sibienilor? Ah, splendide! Precise, elegante, doar că destinatarul lor era mereu îmbrăcat în negru, nu în alb. Dacă ar fi existat o statistică a paselor către adversar, am fi fost campioni, fără dar și poate.
În minutul 38, Márton Eppel – un nume care nu mai speria pe nimeni până azi, chiar dacă mai jucase pentru două echipe putenice: M.T.K. și Honved, – a profitat de o bâlbâială colectivă a sibienilor, și a înscris cu naturalețea grădinarilor care taie iarba în Parcul Statuilor din Budapesta. 0–1, iar în tribune, oamenii au început să-și dea seama că băieții noștri nu doar că nu știu să atace, dar par că se feresc de poartă, de parcă ar fi un cuib de viespi acolo.
A urmat o repriză secundă în care am așteptat minunea. N-a venit. A venit, în schimb, minutul 77, cu Soufiane Jebari, care a înscris simplu, frumos, cu un șut care a sunat a verdict: „Voi nu mai prea aveți ce căuta prin SuperLigă”. 0–2, și scena era completă – adversarii zâmbind, sibienii privind în pământ, iar publicul căutând, sartrean, sensul existenței.
Domnule Măldărășanu, dacă băieții ăștia ai dumneavoastră continuă în ritmul ăsta, la anul garantat jucăm derbiuri pasionale cu Progresul Spartac și Chindia Târgoviște, în Liga a doua, acolo unde se cântă doar dorul și amintirile. Poate că, într-adevăr, acolo, fără camere TV și fără prea multe pretenții materiale, o să jucăm mai relaxat, că tot pare că presiunea SuperLigii ne apasă ca o plapumă grea de plumb.
Să fim drepți: Csíkszereda n-a făcut nimic excepțional. Doar a profitat de greșelile noastre cu răbdarea unui meșter cioplitor în lemn din Miercurea Ciuc. A lăsat mingea să curgă, a simțit mirosul fricii noastre și a lovit când trebuia. Noi, în schimb, am făcut artă din pasă greșită, filozofie din indecizie și poezie din resemnare. Poate că la Sibiu nu se mai joacă fotbal, ci un soi de exercițiu existențial: cum să pierzi frumos, cu stil, cu o eleganță demnă de o trupă de balerine.
Și, da, am pasat impecabil. Din păcate, doar adversarului… Așa s-a scris și această pagină tristă din jurnalul unei echipe care se stinge încet, în aplauze rare și ironii amare. Și, la final, pe tabela de marcaj, adevărul crud: Hermannstadt 0, Csíkszereda 2. Iar peste Cibin, în loc de cântecul victoriei, se aud doar foșnetele frunzelor și șușotelile despre liga secundă.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
