Articol de Georgeta Cosma
În luna noiembrie, ASOCIAŢIA JUDEŢEANĂ „TRANSILVANIA” A PENSIONARILOR DIN SIBIU se pregătea pentru sărbătorirea unui eveniment deosebit: 101 ani de viaţă pe care o personalitate sibiană – membru de onoare al asociaţiei noastre, în persoana distinsului Domn Economist şi Diplomat în Ştiinţe Juridice, MIRCEA D. TAŢA! – ar fi împlinit la data de 30 noiembrie. Din nefericire, în 19 noiembrie D-sa s-a stins din viaţă, ca o lumânare care arde până la capăt.
Personalitate complexă, cu un palmares de fapte şi activităţi notabile
Despre Mircea D. Taţa s-a scris mult în presa sibiană şi chiar s-a editat o carte dedicată vieţii frumoasei familii, cu nume sonore în societatea noastră, semnată Ecaterina Pântea, astfel că voi face trecerea în revistă a vieţii sale într-un context general de viaţă, pe care mulţi muritori îl ating. Împreună cu distinsa-i soţie, D-na prof. Adela Taţa (născută Aldea), originari din Săliştea celor 11 academicieni, au atins „Everestul vieţii” la 100 de ani, sărbătorindu-şi anii frumoşi, trăiţi împreună cu Asociaţia Veteranilor de Război şi de Consiliul Judeţean Sibiu, ceea ce urma să facem şi noi şi acesta.
Este greu de cuprins într-un articol de presă o viaţă atât de bogată şi de tumultuoasă a unei personalităţi complexe, cu un palmares de fapte şi activităţi notabile!
Încercând însă să cuprind evenimentele parcurse de un OM, care, aşa cum am intitulat articolul, a reuşit să facă din IUBIRE o punte către ETERNITATE, doar prin IUBIRE, toleranţă, înţelepciune şi multă ştiinţă de carte şi PATRIOTISM, prin excelenţă. Aş enumera calităţile principale ale D-sale, care l-au definit şi i-au aureolat viaţa.
Dragostea nemărginită faţă de FAMILIE, faţă de ŢARĂ şi POPOR, faţă de ISTORIA şi TRADIŢIILE româneşti
LONGEVITATEA unui om presupune o riguroasă disciplină de viaţă, pe care D-l ec. Mircea D. Taţa a avut-o din mica copilărie, graţie minunatilor săi părinţi sălişteni neaoşi.
BĂTRÂNEŢEA este un privilegiu pe care nu toţi îl ating şi, în acelaşi sens, sunt oameni hărăziţi de Dumnezeu să treacă acest prag, senini ca cerul de vară şi necesari ca aerul şi apa.
Deşi ne-a părăsit la pragul frumoasei vârste de 101 ani, D-l Mircea D. Taţa rămâne eterna noastră amintire şi binecuvântare pentru tot ce a lăsat spiritului posterităţii, dar mai presus de orice, rămâne modelul şi reperul demn de urmat al generaţiilor viitoare şi fundamentul solid al unui viitor exemplar în care a crezut şi pentru care jertfelnicia D-sale a fost deja demonstrată, prin dragostea nemărginită faţă de FAMILIE, faţă de ŢARĂ şi POPOR, faţă de ISTORIA şi TRADIŢIILE româneşti, ca împătimit PATRIOT, permanent implicat în destinul ţării şi al românilor.
Sibiul a mai pierdut un VETERAN DE RĂZBOI din cei pentru cât mai vieţuiau, şi acela a fost MIRCEA D. TAŢA, înmormântat în Cimitirul Municipal la data de 21 noiembrie, cu onorurile militare şi cu impresia post mortem a distincţiilor militare pentru gradul de Maior (în retragere) din partea ASOCIAŢIEI VETERANILOR DE RĂZBOI DIN SIBIU. Adaug acestei înalte şi preţioase recunoaşteri activităţile culturale prin care a atras ca un magnet un număr important de personalităţi sibiene şi de aiurea, oameni de condei şi reputaţi medici a căror contribuţie febrilă şi constantă, alături de care a punctat în mod lăudabil momente istorice şi culturale, precum şi evenimente mai actuale, în curgerea firească a timpului.
Mentor desăvârşit al pasiunilor vieţii sale: filatelia, relaţiile interumane, istoria şi tradiţiile Săliştei sale nepreţuite
Apreciez rolul D-sale asemănător cu cel al „dirijorului” la pupitrul unei valoroase orchestre, de unde a condus maiestos programul conceput în ultimii 30 de ani, în cadrul asociaţiilor fondate în scopul popularizării unor teme istorice, literare, sociale şi culturale, prin care merită respectul nostru deplin. Multe alte calităţi l-au definit drept om generos, cu un IQ dincolo de posibil şi credibil la o vârstă înaintată, prin mentalul său exersat de o viaţă. Dacă la 4 ani ştia pe de rost tabla înmulţirii, la 100 de ani, graţie riguroasei discipline sale intelectuale şi de viaţă, era prompt, exact şi foarte sever şi percutant faţă de cei „indisciplinaţi”. Mentor desăvârşit al pasiunilor vieţii sale: filatelia, relaţiile interumane, istoria şi tradiţiile Săliştei sale nepreţuite, unde CASA PĂRINTEASCĂ şi amintirile unei reputate familii sunt încununate de „dragostea de viaţă” şi amintirile unei reputate familii, se adaugă calităţilor acestui om absolut special.
Probabil, în viitor, casa din Sălişte va găzdui muzeul memorial MIRCEA D. TAŢA, în memoria sa şi a familiei şi la dorinţa celui ce a fost şi rămâne pentru noi etern, „cel mai iubit dintre pământeni”, care, la rândul său, prin IUBIRE a realizat totul în lunga sa viaţă.
Cele patru generaţii care l-au însoţit pe ultimul său drum sunt dovada „bogăţiei” adunate într-o viaţă până la capăt şi la toate evenimentele vesele sau triste.
Mental şi sufleteşte, reperele vieţii sale ne vor inspira şi unii vor avea un rol educativ în urma sa
În 21 noiembrie ne-am despărţit fizic de cel ce a fost şi va rămâne în amintirea noastră: MIRCEA D. TAŢA. Mental şi sufleteşte, reperele vieţii sale ne vor inspira şi unii vor avea un rol educativ în urma sa. Nu pot să nu adresez respectuoase mulţumiri D-nei prof. Monica Hossu, în calitate de fiică iubitoare, acea „aşchie” din trunchiul sănătos a doi părinţi adorabili şi „îngerul păzitor” al lor, precum şi juniorului inginer Mircea Taţa, purtător al numelui ilustrului său bunic.
Datorită şi altor personalităţi – nepoţi de vază ai celui de-al patrulea neam al familiei: D-l prof. dr. Mircea Coman, preşedintele pe ţară al cardiologilor şi iniţiatorul „Casei inimii” de la Sibiu, căruia îi urmează prof. univ. şi decan al Facultăţii de Drept, „Răzvan Dincă” din Bucureşti şi cu predecesorul mare al ştiinţelor juridice la Sorbona, adevăraţii „îngeri păzitori” ai unchiului Domniilor sale. Am reţinut prezenţa întregii familii şi rude, care i-au adus un ultim omagiu lui Mircea D. Taţa în aceste impresionante momente, dar un loc aparte l-a reprezentat partenera de viaţă de peste 70 de ani, în vizibila suferinţă – D-na prof. Adela Taţa – care, în anii posibili era considerată „frumuseţea şi inteligenţa numărul 1 a Săliştei”, care, în mod fericit, i-a fost parteneră lui Mircea D. Taţa.
Înmormântat cu onoruri militare
Regret că personal nu am putut onora tristul eveniment din motive scuzabile, dar am delegat-o pe D-na dr. Ecaterina Pântea să reprezinte Asociaţia noastră pentru condoleanţele şi sincerele regrete şi să depună o coroană de flori în memoria celui care a fost şi rămâne în veci printre noi, MIRCEA D. TAŢA, omul de o rară şi neîntrecută DRAGOSTE, dar, în egală măsură, şi prin trăinicia dragostei familiei, colegilor, prietenilor şi societăţii în care a trăit. De menţionat că mai rar un om să-şi prefigureze cu un an înainte ziua şi ora în care va trece în eternitate şi va rămâne aşa cum şi-a planificat-o şi dorit-o. Este o performanţă tacită, că şi Dumnezeu l-a iubit.
A fost condus la locul de veci de cinci preoţi ortodocşi:
Preot Nicolae Bădilă din Sălişte, Preot Achim Băcilă şi Valentin Sicoe din Sibiu şi de preoţii militari: Preot Adrian Drăguşin – Preot al Regimentului 46 Sprijin, parte a Comandamentului NATO de la Sibiu şi Preot Florin Pavel, preot al Garnizoanei Sibiu, care au prezentat necrologul lui Mircea D. Taţa căruia i s-au acordat şi onoruri militare.
Drum lin spre LUMINA şi VEŞNICA POMENIRE.
Georgeta Cosma
Preşedinta Asociaţiei Judeţene „Transilvania” a Pensionarilor din Sibiu
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
