Modernizarea Aeroportului Internațional Sibiu reprezintă cea mai mare investiție făcută aici, după Revoluție, prin Programul Infrastructură Mare. E vorba despre 64 de milioane de euro, iar construcția a fost gata în doar un an. Același aeroport a înregistrat în luna august 2025 un record istoric, depășind pentru prima dată pragul de 100.000 de pasageri înregistrați în trafic într-o lună calendaristică. Cum s-ar zice, avem echipă, avem valoare! Chiar dacă nu avem, nici după atâta amar de vreme, o cursă cumsecade care să lege Sibiul de capitală.
În schimb, avem automatul acela de bilete pentru parcare de afară. Care ține de decor ambiental. Pentru că, în decurs de două săptămâni, ajungând de trei ori în aeroport, niciodată nu am avut privilegiul să îl văd vărsătoriu de bilete. Și nici de cineva care să se eforteze să scrijelească pe vreo hârtie vreun anunț salvator de redirecționare spre măruntaiele aeroportului, unde tronează alte două automate, din care unul e refractar la plata cu cardul. Situația m-a proiectat spre alte vremuri nu demult scurse, în care am cochetat cu aceeași problemă.
Zic și eu, la ditamai investiția, nu se găseau niscaiva gologani să fie angajați vreo doi pakistanezi care să rupă bilete la omenetul călător? Că la rezolva cineva problema ca automatul ăla să fie viu, nu prea văd șanse reale.
Sibiul e love. Și #cardiolog. M-a încercat, mă mai încearcă și am un fălos presâmț că va persista acest intens sentiment de bucurie și îmbujorare la vederea noilor decorațiuni cu care a fost împânzit centrul orașului. Whatsapp trebuie să fie ofticat de concurență.
Parcările supermarketurilor colcăie în continuare de persoane cu dizabilități. Că „handicapat” e un termen pe care nu mi-l permit să îl folosesc, deși mă aflu deseori în această dilemă: e prea dur sau prea moale cuvântul pentru cei care cu ostentație parchează mereu pe aceste locuri, rezervate persoanelor cu pricina? Nota bene pentru Poliția Locală, că își face cumpărăturile de la producătorii locali și nu de la progresiști, că altfel poate avea șansa să sesizeze și ea acest aspect.
Ca și împânzirea străzii Xenopol cu acele conuri (ale abundenței) rutiere, pe o stradă și așa îngustă, în care mai mereu vine câte o altă mașină pe sens opus și ești nevoit să urci pe trotuar. Trotuar care geme de acele chestii rutiere lăsate la ordinea… autorităților, pe care cu greu le eviți dacă ții neapărat să fii politicos cu ceilalți participanți la trafic.
Când am dat pe surse că Răzvan Pop va candida pentru șefia Muzeului Național Brukenthal, un anumit organ de presă sibian a ținut morțiș să „dezmintă” informația, susținând cu tărie (ar înclina unii să suspecteze) că pe actualul manager al Bibliotecii ASTRA nu îl va ispiti în ruptul capului această dregătorie. Până la urmă, și calitatea surselor e o treabă…
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
