Adrian Marcu are 35 de ani, este căsătorit și are un băiețel de 9 ani. Din 2002 este pompier, iar din 2011 lucrează la SMURD ca paramedic, având gradul de plutonier major. A participat până acum la peste o mie de intervenţii, dar spune că niciuna nu seamănă cu cealaltă. Nu are timp să se plictisească şi sunt ture în care nu are timp nici să mănânce, dar nu-i pare rău că a ales acest drum, ba chiar şi-a dat seama că medicina de urgenţă îl captivează şi vrea să devină asistent medical.
Adrian Marcu a avut primul contact cu pompierii pe vremea când a fost militar în termen. Până să ajungă în unitate, nici nu visa că va deveni militar de carieră, ba chiar îşi imagina viitorul foarte departe de acest sistem.
A întâlnit însă oameni care l-au convins să urmeze o carieră militară, iar din 2002 s-a angajat la Pompieri. A lucrat pe maşină de stingere incendii, în dispecerat la preluarea apelurilor, dar şi la birouri ocupându-se de achiziţiile publice ale instituţiei. Din 2011 a ajuns la SMURD.
„Era altceva decât ce am făcut la început. Trecerea a fost grea, datorită termenilor, datorită faptului că nu mai lucrezi cu fier şi cu lemn, lucrezi cu omul, cu viaţa acestuia şi trebuie să pui mâna să înveţi. Îmi place, sunt omul acţiunii. Munca de birou este ok, dar ajungi să te plictiseşti făcând acelaşi lucru. Aici nu prea ai parte de două ori de acelaşi lucru, nici măcar o dată şi jumate. De fiecare dată e altfel, de la fiecare caz de natură medicală ai de învăţat”, povesteşte Adrian Marcu.
Munca paramedicului SMURD este complexă. Acesta conduce maşina de intervenţie, dar face parte şi din echipajul de intervenţie, nu este un simplu şofer. Paramedicul SMURD a urmat cursuri de prim-ajutor, acordă îngrijiri de urgenţă, efectuează manevre, face fişe şi ajută echipajul medical cu tot ce poate.
„Dacă nu ai cursul de paramedic, nu ai ce căuta pe Ambulanţă, dar trebuie să înveţi unde să te opreşti, pentru că trebuie să te opreşti. Partea de medicamentaţie noi nu putem să o oferim, dar facem manevre si facem ce putem până vin colegii medici în ajutor. Dacă noi facem aceste lucruri bine, ne-am îndeplinit misiunea, dar omulului…cum îi este scris, poate să mai trăiască sau nu”, mai spune Adrian Marcu.
Chiar şi după atâţia ani, Adrian îşi aminteşte prima intervenţie SMURD la care a participat.
„N-am cum să uit. Undeva pe Şoseaua Alba Iulia, o doamna cu epilepsie a căzut în stradă şi s-a lovit la cap. Prima şi prima dată neliniştea şi agitaţia pun stăpânire pe tine. Te invadează adrenalina şi încep întrebările: Cum o fi? Ce-o fi? Ce sa-i fac? Ce să nu fac? Incerci să-ţi aduci aminte tot ce ai învăţat, iar în momentul ăla parcă nu mai şti nimic. Dar eşti cu oameni experimentaţi care ştiu să-ţi impună calm, e totul în regulă şi prinzi încredere în tine”, îşi aminteşte Adrian Marcu.
Anii au trecut, iar intervenţiile s-au adunat. Cel mai mare număr de victime la un caz, Adrian Marcu a găsit la un accident de circulaţie.
„Erau 6-7 victime. Din dispecerat s-au anunţat mai puţine. Am făcut un fel de triaj. Nu e o scenă prea plăcută, fiecare urlă că-l doare ceva, dar trebuie să te detaşezi de ce se întâmplă în jurul tău şi să-ţi faci treaba cât mai bine”, mai spune Adrian Marcu.
Cariera l-a purtat la tot felul de cazuri şi a acordat primul ajutor la pacienţi cu vârste cuprinse între trei săptămâni şi peste 90 de ani.
Meseria este extrem de periculoasă, iar salvatorii sunt, de multe ori, la un pas de a deveni victime.
„La agresiuni, de exemplu, nu ne putem băga până nu se limpezesc lucrurile. Îi lăsam pe colegii de la Poliţie să-şi facă treaba, după care noi adunăm ce mai este de adunat. La un caz pe strada Dealului, un agresor venise cu cuţitul către unul dintre colegi. Foarte repede ajungi din salvator victimă. Noroc că atunci nu s-a întâmplat şi am reuşit să evităm”, îşi mai aminteşte Adrian Marcu.
Întrebat dacă în această meserie este loc de greşeală, paramedicul SMURD spune: „Întotdeauna. Şi la noi se greşeşte, dar la noi greşelile costă scump. E viaţa omului, aşa că trebuie pregătire continuă. Eşti într-un continuu proces de pregătire. Eu întreb colegii medici, voluntarii de la Facultatea de Medicină, de ce aţi făcut aşa, pentru că dai de tot felul de lucruri”.
Adrian Marcu spune că meseria sa ar recomanda-o tinerilor, însă aceştia trebuie să fie dispuşi să înveţe permanent, să fie maleabili, răbdători, să ştie să lucreze în echipă şi să fie buni ascultători. Şi un dram de nebunie îşi trebuie ca să faci faţă acestei meserii, dar satisfacţia este uriaşă, iar provocările pe măsură.
„Satisfacţia că ai reuşit, ai salvat o viaţă, ai făcut o faptă bună, ai scăpat pe cineva din necaz. E faptul că n-ai trecut prin viaţa asta ca cuţitul prin brânză, ai făcut ceva în viaţă, ai cu ce te mândri. Provocarea este că nu ştii niciodată la ce te duci. De când sună alarma până ai terminat, e o continuă provocare”, susţine Adrian Marcu.
Provocare permanentă este însă şi să-ţi păstrezi mintea limpede. Problemele de serviciu trebuie lăsate la serviciu, iar deconectarea este cheia succesului.
Adrian Marcu merge la pescuit de câte ori are ocazia. Îi place natura, susurul apei şi ciripitul păsărelelor.
„Serviciul este un lucru, familia e altceva. Sunt printre oamenii care reuşesc să fac distincţie între ele. Asta te ţine sănătos mintal, pentru că se poate claca”, mai spune paramedicul SMURD.
Pentru că microbul medicinei de urgenţă i-a intrat în suflet, dar consideră că e prea târziu să se mai apuce de Facultatea de Medicină, Adrian Marcu s-a decis să devină asistent medical.
„Aş lua-o de la capăt. Noi ăştia în roşu nu avem timp să ne plictisim. Nu avem timp câteodată nici să mâncăm”, mai spune Adrian.
El îşi aminteste că în cea mai grea tură pe care a avut-o a plecat ziua la 14.30 din unitate şi s-a întors a doua zi dimineaţa la şase, după ce a participat la 17 intervenţii.
„Mi-era frică să mă dau jos din maşină, că mă trimite iar. A fost cea mai obositoare zi”, susţine Adrian.
La o altă intervenţie a avut parte de o întâlnire scurtă cu ursul, pe Transfăgărăşan. „Ne-am salutat scurt şi ne-am văzut fiecare de treaba lui”, spune, râzând, Adrian, fericit că întâlnirea respectivă n-a avut altfel de urmări.
Adrian Marcu povesteşte cu plăcere despre munca sa şi provocările pe care i le aduce. Câte o poveste de pe teren este presărată cu zâmbete, alta cu urme de revoltă că nu a putut face mai mult, alta cu o urmă de încruntare în glas. Spune răspicat că este o muncă în echipă şi fiecare ştie exact ce are de făcut, fiecare se bazează atât pe forţele propri, cât şi pe colegii săi.
În anul 2014, I.S.U. Sibiu a fost solicitat să intervină la peste 10.000 situaţii de urgenţă, cu o medie de 28 de intervenții pe zi. Echipajele SMURD au asistat 9383 de cazuri de urgenţă.
Publicitate
