La peste 8.500 de metri altitudine, pe una dintre cele mai periculoase rute către vârful Everest, se află unul dintre cele mai cunoscute și tulburătoare repere din alpinismul mondial. Nu este o formațiune stâncoasă și nici un indicator montan, ci trupul înghețat al unui alpinist decedat în 1996, cunoscut sub numele de „Green Boots”.
De aproape trei decenii, corpul său a devenit un punct de orientare pentru miile de alpiniști care încearcă să cucerească cel mai înalt vârf al planetei. Cu toate acestea, identitatea sa nu a fost confirmată oficial nici până astăzi, relatează Mediafax.
„Green Boots”, reperul macabru de pe Everest
Porecla „Green Boots” provine de la bocancii verde fluorescent purtați de alpinist. Trupul se află într-o mică grotă de pe creasta nord-estică a Everestului, pe traseul care urcă din Tibet și care este considerat mai dificil decât ruta clasică din Nepal.
Ani la rând, alpiniștii au folosit acest loc ca punct de reper, comunicând prin radio că au trecut de „Green Boots” sau că s-au adăpostit pentru scurt timp în aceeași nișă de stâncă.
Pe Everest, astfel de imagini nu sunt neobișnuite. Din cauza temperaturilor care pot coborî până la -50 de grade Celsius, corpurile celor care își pierd viața pe munte rămân conservate zeci de ani. Se estimează că aproximativ 200 de alpiniști au rămas pe Everest, recuperarea lor fiind extrem de dificilă.
Cine este, de fapt, „Green Boots”
Cea mai cunoscută ipoteză este că trupul aparține lui Tsewang Paljor, membru al unei expediții indiene dispărute în timpul unei furtuni violente din mai 1996. Alpinistul purta bocanci verzi marca Koflach, detaliu care a alimentat această teorie.
Cu toate acestea, identitatea nu a fost confirmată oficial.
Recent, autoritățile din India au anunțat că analizează posibilitatea organizării unei misiuni de recuperare a corpului, pentru efectuarea unor teste care ar putea stabili definitiv cine este alpinistul devenit simbol al Everestului.
De ce este aproape imposibilă recuperarea corpului
La peste 8.000 de metri începe așa-numita „zonă a morții”, unde concentrația redusă de oxigen face ca orice efort fizic să devină extrem de solicitant și periculos.
Recuperarea unui corp înghețat de aproape 30 de ani presupune riscuri uriașe. Greutatea echipamentului, terenul abrupt și condițiile meteorologice extreme transformă fiecare intervenție într-o operațiune cu potențial fatal pentru echipele de salvare.
În trecut, recuperarea altor victime de pe Everest a necesitat operațiuni complexe și măsuri excepționale pentru coborârea trupurilor de pe munte.
O dilemă care divide lumea alpinismului
Povestea lui „Green Boots” readuce în discuție una dintre cele mai controversate teme din alpinismul de mare altitudine: merită pusă în pericol viața salvatorilor pentru recuperarea celor care au murit pe Everest?
Unii consideră că lăsarea corpurilor pe munte reprezintă o lipsă de respect față de victime și familiile acestora. Alții susțin că nicio operațiune nu justifică riscul pierderii altor vieți într-unul dintre cele mai ostile locuri de pe Pământ.
La aproape 30 de ani de la tragedie, „Green Boots” rămâne unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale Everestului și o amintire permanentă a prețului pe care unii alpiniști îl plătesc în încercarea de a ajunge pe acoperișul lumii.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
