Fiind latini și furați de valul emoțiilor, fără momente de introspeție și analiză, ne conservăm energia plictiselii locale prin metoda clasică a autoaburirii. Țipă în noi un naționalism desuet ce ne udă de bucurie când Halep câștigă un set sau un intelectual de debara declamă superioritatea românească. Suntem o societate vecină cu nebunia, cerșim larg și plini de pioșenie atenție de la potentații zilei, ne construim idoli de porțelan dubios amânând constant extragerea din letargie. Un parlamentar al României propune o lege xenofobă a schimbării statutului minorității rome în peiorativul țigănesc. Surpriza nu e absența unei sancțiuni publice, ci suportul pe care Bogdan Diaconu îl primește la nivelul societății de la cetățenii români, conform unui barometru de opinie al Fundației Soroș.
Nu e nevoie să privim către Orban sau Putin, ca să înțelegem că problemele grave sociale ale unui sistem caută mereu țapi ispășitori la minorități. Trebuie să recunoaștem, nouă nu ne plac romii. Însă asta nu va rezolva problema de percepție în Europa a prostituatelor și a tâlharilor de origine românească „sănătoasă”.
Guvernarea Ponta a reușit printr-o abilă campanie de PR să își elimine din agenda publică contestatarii în lipsa oricărei opoziții credibile. Dincolo de eficiența machiavelismului politic în aria comunicării, în colectarea taxelor performanța nu îi poate fi contestată. Trezindu-se cu mai mulți bani la buget guvernul român a avut o dilemă, ce să facă cu cinci miliarde de lei în plus? Nimic. Pentru că DNA-ul își continuă acțiunea de coroziune acidă a demnitarilor publici atinși de flagelul corupției și al traficului de influență. Dar pentru că guvernarea trebuie să lase urme în conștiința publică, pentru că anul viitor sunt alegeri locale și generale, rămâne cartea populistă a reducerilor de TVA la alimente și lupta cu capitaliștii hapsâni. Un demers inutil, cu o eficiență zero, ce gâdilă însă fals respectul cetățeanului pentru domnul Victor Ponta.
Deși acum șase luni Ponta și PSD-ul au pierdut rușinos alegerile prezidențiale, astăzi premierul îl poate lua peste picior fără teama unor consecințe pe Klaus Werner Iohannis. „V-am promis premier PSD și președinte PNL. USL se ține de cuvânt!” – E poate înjosirea ultimă a locatarului de la Cotroceni. Zvonurile unei înțelegeri Ponta-Iohannis, oricât ar fi de neadevărate, prin lipsa de reacții la astfel de ridiculizări publice, îl afectează doar pe domnul președinte. Dumnealui din păcate este preocupat de instituția primei doamne, neînțelegând că rolul său asumat de anti-jucător politic, nu aduce echidistanță și respect instituției prezidențiale, ci dispariția sa progresivă ca om politic.
Când sultanul nu e acasă, vizirul joacă pe masă, domnule Iohannis.
Publicitate
