Ziua 4: Linia dreaptă spre 75 km. Între îngeri, poezie și capcanele Dunării
Monotonie, durere și o barieră mentală uriașă. Ziua a patra este cea mai surdă dintre toate, acel moment în care oboseala se acumulează până în măduva oaselor, iar peisajul ascunde pericole la fiecare metru. Brațul drept a preluat toată greutatea, corpul cere îndurare, dar spiritul lui Adi rămâne neclintit. Nu mai e doar o luptă fizică, e o căutare a echilibrului și o călătorie a sufletului, totul pentru bunicii și prietenii noștri cu mobilitate redusă din Sibiu.
În spatele cifrelor de astăzi se ascunde o suferință pe care puțini o pot înțelege, dar și momente de o frumusețe rară. Iată jurnalul de bord trimis de Adi de la kilometrul 70:
„Ziua 4 a început cu seara dinainte, când am primit o pâine în țest ca o lună roșie, proteină si un vin Severin chiar sub îngerii lui Dinescu. L-am întâlnit la cafea, cu ie și strungăreață, politicos și în formă, la fel de acustic – caustic despre cei care ne conduc și etern preocupat de chinul țăranului român. Curtea lui e o babilonie în care te poți accidenta, mira sau muri de frumos. A păstrat și cioburile de marmură din preaplinul statuilor și ofrandă le-a pus la busuiocul oltenesc. Îngerii lui, fereastră spre infinit și icarul cu ancora de picior, sunt cred alegerile noastre, ce viață vrem să trăim. Am plecat cu gând să revin la Cetate, cu timp și răbdare pentru creionul aprig, iubit și neiubit deopotrivă.
Statui de la Cetate
Apa de azi a fost nivelată spre Calafat. Brațul meu drept, cel de salut și grenadă, a obosit și el, tot muncind pentru stângul, care s-a făcut bine. Bucuros de această lecție a echilibrului și armoniei, am oprit sub podul dintre Calafat și Vidin, cât să ascund bagajele de o învolburare de nori. După masă și odihnă, m-am arestat la postul de poliție de frontieră și am studiat traseul pe mai departe. Am plecat puțin trurli, aflând câte plase, cioate, epave și alte cabluri te pot răni în apa joasă a Dunării. Tocmai am trecut de kilometrul 70 și cred că opresc la 75 pentru azi.
Oboseala celor 4 zile și a peste 70 km înot în Dunăre se vede puțin dar determinarea parcă face loc pentru ultima zi de provocare. JOYRIDE e proiectul pentru care înoată iar noi putem să îl ajutăm cu donații și susținere de acasă.
Tot cu plimbatul bucuriei în cap (JOY RIDE), am uitat de hamac și de leagănul bucuriei. Era bun și practic, cred. Acum, pentru cei care nu sunt familiarizați cu proiectul JoyRide – Plimbă Bucuria, vă spun că vrem să cumpărăm trei biciclete cu două locuri așezate în față, tip scaun/fotoliu și să plimbăm gratuit, asistat cu ajutorul voluntarilor, bunicii și părinții noștri, prietenii noștri cu mobilitate redusă, prin locurile frumoase din Sibiu. Donațiile au ajuns pe la 7000 dar mai este loc. Vă mulțumim! În loc de bun rămas, împărtășesc cu voi versurile lui Dan Vană, din satul Basarabi, pe malul Dunării, la un acord de Calafat. Am fredonat toată ziua:
Dacă ați băga de seamă,la tablou și nu la ramă,și lumea ar fi,poate cum ar trebui.
Seară cu bine, prieteni!”
Adi Teodorescu înoată 100km în Dunăre pentru a strânge banii pentru proiectul JOY RIDE
Vreme grea, nori, pericole sub aba mică dar nu se lasă. Hai Adi!
Mâine este Ziua Cea Mare: Ultimul asalt spre 100 km!
Doar o zi și ultimele zeci de kilometri îl mai despart pe Adi de finalul acestei nebunii curate și pline de generozitate. Mâine este marea finală. Însă Dunărea joasă ascunde capcane mari pe final de traseu: plase, epave și cioate care pândesc sub apă, gata să pună în pericol un corp deja epuizat. Va reuși el să treacă linia de sosire învingător și să lase în urmă toate pericolele fluviului? Noaptea aceasta va fi lungă, fără hamac, dar cu gândul la destinația finală.
Publicitate
Să ne uităm la „tablou”, nu la „ramă”: Donează pentru JoyRide!
Adi înoată printre epave și își obosește brațele până la refuz pentru ca bunicii noștri și oamenii cu mobilitate redusă din Sibiu să poată simți din nou vântul pe față și bucuria unei plimbări în aer liber prin proiectul JoyRide – Plimbă Bucuria.
Suntem la pragul de 7.000 de lei, dar mai este loc! Haideți ca până mâine, când Adi atinge borna de 100 km, să strângem banii necesari pentru cele trei biciclete speciale. Haideți să facem lumea „așa cum ar trebui să fie”!
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu100.ro. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășeștii cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
