Ziua 1
Astăzi, Adrian a lăsat în urmă malul sigur și a plonjat în apele Dunării. Primele ore au fost despre calibrare, despre ritm și despre adaptarea la pulsul fluviului. Entuziasmul este la cote maxime, dar Dunărea începe deja să-și arate caracterul. Fiecare mișcare de braț de astăzi a fost făcută cu un singur gând: JoyRide – Plimbă Bucuria. Iată cum s-a simțit prima zi direct din valuri
Azi am plecat în JoyRide – Plimbă Bucuria, chiar de ziua mea, spre întâlnirea cu Dunărea, coioții și cu omul întâlnire, Cotoi Bogdan, cel care m-a împachetat pe caiacul roșu de infanterie.
Adrian Teodorescu – înoată 100 km în Dunăre pentru o cauză specială
Ca un prim imbold, doamna Carmen Tobler ne miruiește cu 2000 RON și toată Valea Oltului a devenit mai primitoare.
Până în stepa chilugă a Olteniei am trecut numai prin lanuri de floarea soarelui și pulbere de aur treierat.
Cum te-apropii de Dunăre, câmpurile zac și vorba cântecului… nicio oaie nu mai vrea să muncească la lapte. Prin târlele muzeu și plopii înalți, am ajuns cu călăuza la fosta colonie de la Porțile de Fier 2 și la mătasea de smarald a fluviului.
Oltenii iuți la ospitalitate și prietenii de la Invictus Caransebeș mă privesc cu oarecare rezervă, se mișcă eficient și îmi dau avânt prin izvoare către industria de pe malul sârbesc al vecinilor. Gândul pendulează între roamingul involuntar al telefonului din caiac și frumusețea înotului în ape deschise.
Am trecut de o zonă cu valuri și o savană acvatică. Apa e caldă ca de pâine și răcoare nu-i.
Până la apus ajung la cei 10 kilometri propuși pentru o după-amiază. Am oprit să fotografiez două cazemate gemene, eșuate pe mal, care mai trag cu ochiul la vecini și la șiragul de șlepuri cu balast.
Mă alimentez cu nuci și prune uscate, fredonez și imnuri și rugi, apoi plec iar să plimb bucuria sub soarele de ambră al unei zile cu curaj.
Azi și ieri s-au strâns aproape de 4000 (lei) și mulțumim frumos pentru fiecare gest de solidaritate!
Am o prietenă nouă pentru siguranță, nu i-am dat nume, dar e o baliză roz, doar …a little pink never kills nobody!
La bună revedere!
Ce urmează
Prima bătălie a fost câștigată, dar războiul cu cei 100 km abia începe. Mâine, adrenalina de la start va dispărea, lăsând loc primei febre musculare severe și unui sector de fluviu mult mai agitat. Va reuși Adi să-și mențină ritmul când corpul va realiza ce îl așteaptă?
El nu se oprește din înot, tu nu te opri din dăruit! Schimbă destine alături de el: Click pentru DONAȚIE
Cum a început povestea, puteți citi în articolul de mai jos
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu100.ro. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășeștii cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
