Consiliul Local Sibiu va vota în ședința ordinară de azi, 27 august 2026, un proiect de hotărâre privind neexercitarea dreptului de preemțiune asupra Mănăstirii Ursulinelor. Emblematicul ansamblu istoric al Ursulinelor a fost scos la vânzare de către Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia pentru suma de 6,25 milioane de euro. Atât Ministerul Culturii, cât și Consiliul Județean Sibiu (celelalte două entități administrative cu drept de preemțiune), au refuzat, la rândul loc, achiziția Ursulinelor.
Raportul de specialitate care însoțește proiectul de hotărâre prin care primarul Sibiului, Astrid Cora Fodor, solicită neexercitarea dreptului de preemțiune, este unul extrem de lacunar în ceea ce privește expertiza profesionistă a unui așa-zis raport de „specialitate”. În cea mai mare parte a argumentării, acesta ovaționează proiectele municipalității, efortul Primăriei de a atrage cât mai mulți bani pentru investiții și cât de preocupată e ea de interesul cetățenilor.
Raportul nu conține nicio evaluare minimală a cheltuielilor necesare reabilitării, a costurilor de exploatare, de dotare. Cu atât mai puțin, a unor variante de identificare a liniilor de finanțare atrase spre reabilitarea imobilului. Sibiu 100% a publicat, de altfel, zilele trecute, posibile surse europene de finanțare.
Raportul de specialitate, redactat de „Therme Group”?
În schimb, raportul „de specialitate” abundă suspect de motivațional în detalii superlative în ceea ce privește „Therme Group”, cel care și-a comunicat intenția de a cumpăra Ursulinele. Nu cred că Therme ar fi reușit să își anexeze un avocat mai redutabil în achiziția imobilului decât primarul Astrid Fodor.
„S-a stabilit un angajament ferm de investiție”, „noua entitate culturală va genera 50 și 80 de locuri de muncă directe”, „viziunea Therme Group este aceea de a transforma fosta Mănăstire a Ursulinelor într-unul din cele mai dezvoltate centre din Europa dedicate patrimoniului cultural și educației, un spațiu viu, deschis deopotrivă comunității locale și vizitatorilor Sibiului, care să onoreze cu demnitate tradiția multiseculară a acestui loc și să redea orașului un reper cultural pe măsura istoriei sale” sunt doar câteva mostre din acest dubios excurs argumentativ.
Oare doar mie îmi sună discursul a reflex antedecembrist 89? Sau a declarație a lui Carabulea care se jura pe roșu că dacă Primăria îi dă scheletul unde astăzi e Ramada, va face acolo o minunăție de facultate de transporturi?
6,5 milioane de euro băgați de Primărie în Colegiul Brukenthal, pentru o clădire pe care o dă înapoi, cu tot cu investiție
Primăria Sibiu plătește de ani buni o mulțime de bani Parohiei Evanghelice C. A. Sibiu doar pe chirii „educaționale”. Pentru Liceul de Artă se duc lunar aproape 5.000 euro pe lună. Pentru Colegiul Agricol „D. P. Barcianu”, spre 6.000. Un caz special îl reprezintă însă Colegiul Brukenthal. După ce a plătit o grămadă de bani pe chirie, din acest an Primăria a decis să îi ofere un „cadou” Parohiei Evanghelice.
Proprietarul îi dă clădirea cu titlu gratuit Primăriei pe 20 de ani. Iar municipalitatea se angajează la atragerea de fonduri europene în valoare de 6,5 milioane de euro pentru renovare pe care să îi bage în clădirea care va reveni ulterior Parohiei. Mai mult, Primăria e dispusă să plătească în avans și contribuția de 2% pentru cofinanțare, plus cheltuieli conexe. Asta, dacă, într-adevăr, va obține finanțarea despre care discutăm.
Ambele imobile sunt monumente istorice de categoria A. Însă doar unul aparține Parohiei Evanghelice
Atât Colegiul Național Brukenthal, cât și Mănăstirea Ursulinelor, sunt monumente istorice de interesa național, de categoria A. Ca funcționalitate, ambele se încadrează la educație/cultură. Și amândouă sunt arondate centrului Sibiului. Pentru unul din ele s-au găsit soluții de finanțare, s-au făcut promisiuni ferme, a existat presiune și un interes „major” pentru nevoile comunității. Și 6,6 milioane de euro!
Pentru celălalt, s-a emis un comunicat absolut pueril, prin care ni se spune sec și hotărât că Primăria nu vrea și basta să ia în calcul măcar analizarea oportunității achiziției.
Nu m-ar surprinde deloc dacă peste 10-20 de ani Parohia Evanghelică va dezveli o statuie în centrul orașului pentru a omagia contribuția constantă și consistentă la propășirea bunăstării ei de către un primar de oarecând al Sibiului. Care cu timp și fără timp a găsit soluții (fie ele și prin fonduri europene!) pentru a plăti exclusiv Parohiei Evanghelice, evitând din răsputeri să direcționeze o sumă decentă și Arhiepiscopiei Romano-Catolice Alba Iulia pentru achiziția unui monument emblematic al Sibiului.
Școlarii sibieni sunt exilați în continuare în containere. Însă Primăria nu vede oportunitatea recuperării clădirii Liceului Pedagogic
Copiii noștri învață în continuare două schimburi. Și în containere. Sau pe un stadion pentru care s-a cheltuit din bugetul local 43 milioane de euro și care își dovedește utilitatea doar pentru cele câteva clase de elevi exilate acolo. Pentru activitățile extrașcolare, cei mici, după ce au pierdut și Palatul Copiilor, pot opta doar pentru Obor sau împrejurimile Sibiului.
Însă Primăria nu vede „oportunitatea” de a achiziționa un spațiu generos, central, de patrimoniu, fie și pentru a reda Sibiului vechiul Liceu Pedagogic sau a reloca o altă unitate de învățământ acolo.
Pe când o dezbatere publică pe subiect?
Zilele trecute un constructor sibian remarca faptul că o astfel de achiziție e mană cerească pentru orice investitor cu „viziune”. Pentru că într-un monument istoric de o asemenea anvergură, mai ales ca privat, poți declara că bagi în investiții ce sumă vor mușchii tăi. Nu ești obligat să dai seamă nimănui și, mai ales, marja de evaluare a costurilor este extrem de flexibilă. Renovarea și reabilitarea vechiului Palat de Justiție, pentru care s-a aprobat finanțarea, e de 10 milioane de euro.
Primăria preia informația de la Therme Group precum că acesta va investi peste 30 de milioane în consolidarea și renovarea clădirii. Și o dă cu titlul argumentativ pentru a renunța la cumpărarea imobilului. Fără nicio garanție că acest lucru se și va întâmpla, de fapt. Și o susține cu o lejeritate care nu face nicicum cinste unei administrații publice credibile.
Decentă ar fi fost o dezbatere publică pe subiect. Doar că după precedentul păcănelelor, primarul în funcție nu mai riscă nici în ruptul capului să dea posibilitatea sibienilor să își spună părerea, pentru ca mai apoi să obțină 1 vot în Consiliul Local pentru un proiect de hotărâre pentru care ea a hotărât deja.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
