Armenia nu se află, de regulă, printre primele destinații la care se gândesc românii atunci când își planifică o vacanță. Tocmai de aceea surpriza este atât de mare. Odată ajuns acolo, descoperi o țară accesibilă, ușor de străbătut cu mașina, cu peisaje spectaculoase, mănăstiri săpate în stâncă, o istorie creștină unică și o capitală modernă, elegantă și plină de viață. Armenia este una dintre acele destinații în care aproape totul se dovedește a fi peste așteptări.

Pentru mulți români, mai ales dintre cei care au trăit înainte de 1989, primele amintiri legate de Armenia nu vin din cărțile de istorie sau din ghidurile turistice, ci din celebrele bancuri cu Radio Erevan, răspândite în întregul bloc comunist. Unul dintre ele suna astfel: „Este adevărat că lui Ivan Ivanovici i s-a dat o mașină?” Radio Erevan răspundea: „În principiu, da. Numai că nu era mașină, ci bicicletă, nu i s-a dat, ci i s-a furat.” Dincolo de această imagine amuzantă și simplificatoare se află însă un popor vechi, harnic și întreprinzător, care și-a păstrat identitatea în ciuda războaielor, ocupațiilor și tragediilor istorice.

Armenii au creat una dintre cele mai importante diaspore ale lumii, remarcându-se de-a lungul secolelor ca negustori, meșteșugari, antreprenori și oameni de cultură. Comunități armene puternice au existat și pe teritoriul României, la Suceava, Iași și București, dar și în Transilvania, la Gherla – vechiul Armenopolis – și la Dumbrăveni, oraș cunoscut odinioară drept Elisabetopolis. Bisericile, casele negustorești și patrimoniul lăsat în urmă arată că legătura dintre armeni și spațiul românesc este mult mai veche și mai profundă decât amintirea bancurilor cu Radio Erevan.

Armenia pare îndepărtată, dar nu este greu de atins. Wizz Air operează curse directe între Aeroportul Otopeni și Erevan, iar zborul durează aproximativ trei ore. Dintr-odată, Caucazul nu mai pare la capătul lumii, ci la o distanță comparabilă cu aceea dintre București și multe destinații europene consacrate.

Ajuns la Erevan, cea mai bună variantă pentru cel care vrea să vadă mai mult decât capitala este închirierea unei mașini. Armenia este o țară relativ compactă, iar multe dintre marile sale obiective se află la o oră sau două de mers de capitală. Într-o călătorie de patru sau cinci zile poți descoperi o parte consistentă a țării, alternând orașele cu mănăstirile, lacurile, defileurile și peisajele montane.

Pe principalele trasee turistice, drumurile sunt în general bune și se circulă fără dificultăți majore. Mașina îți oferă însă mai ales libertatea de a opri acolo unde Armenia devine cu adevărat spectaculoasă: într-un punct din care se vede Araratul, lângă o biserică izolată sau în fața unei livezi încărcate de fructe de kaki sau vie.

Prima țară care a adoptat creștinismul

Pentru a înțelege Armenia trebuie să începi cu religia și cu istoria sa.

În anul 301, potrivit tradiției armene, Armenia a devenit primul stat din lume care a adoptat oficial creștinismul. Se întâmpla cu 12 ani înainte de Edictul de la Milano, emis în anul 313 de împărații Constantin și Licinius, prin care creștinilor din Imperiul Roman le era garantată libertatea religioasă. Creștinarea Armeniei este legată de două personaje fundamentale: regele Tiridates al III-lea și Grigorie Luminătorul, cel care avea să devină primul conducător al Bisericii Armene.

Povestea lor poate fi descoperită la Khor Virap, una dintre cele mai cunoscute mănăstiri ale țării. Complexul se află aproape de granița cu Turcia, în mijlocul câmpiei Araratului. Numele său înseamnă „temniță adâncă” și amintește de locul în care, potrivit tradiției, Grigorie Luminătorul a fost întemnițat timp de 13 ani pentru credința sa. Vizitatorii pot coborî și astăzi în încăperea subterană asociată acestei povești. Dar Khor Virap impresionează nu numai prin istorie. În zilele senine, din fața mănăstirii se deschide una dintre cele mai cunoscute priveliști ale Armeniei: silueta masivă, albă și aproape ireală a Muntelui Ararat.

Un munte aflat în altă țară, dar prezent peste tot în Armenia

Araratul nu se află în Armenia de astăzi, ci pe teritoriul Turciei. Cu toate acestea, el rămâne muntele național, simbolul cel mai puternic și unul dintre reperele identității armene. Îl vezi pe stema țării, pe etichetele sticlelor de brandy, în picturi, fotografii, suveniruri și în numele hotelurilor sau restaurantelor. În zilele limpezi, Araratul se vede din Erevan și din numeroase alte puncte ale țării. Este un munte aflat dincolo de graniță, dar care domină vizual și simbolic Armenia.

Privit de la Khor Virap, Araratul pare atât de aproape, încât ai impresia că se află imediat în spatele mănăstirii. Această imagine spune poate mai mult despre Armenia decât multe pagini de istorie: credință, memorie, pierdere și continuitate, toate cuprinse într-un singur peisaj.

Ecimiadzin, centrul spiritual al armenilor

Un alt loc esențial este Ecimiadzin, numele sub care este cunoscut orașul Vagharshapat, una dintre vechile capitale ale Armeniei și centrul spiritual al Bisericii Apostolice Armene.

Aici se află Catedrala-mamă din Ecimiadzin, întemeiată, potrivit tradiției, de Grigorie Luminătorul între anii 301 și 303. Este prezentată drept cea mai veche catedrală din lume, deși edificiul a trecut prin numeroase transformări și reconstrucții de-a lungul secolelor. Complexul de la Ecimiadzin nu este numai un monument istoric. Este sediul catolicosului tuturor armenilor și un loc viu, în care religia continuă să aibă un rol central. Catedrala și bisericile din Ecimiadzin, împreună cu situl arheologic de la Zvartnots, sunt incluse în patrimoniul mondial UNESCO.

Pentru un vizitator european, obișnuit să asocieze începuturile creștinismului instituțional cu Roma sau Constantinopolul, Armenia schimbă perspectiva. Aici, începuturile religiei creștine oficiale pot fi urmărite într-un spațiu aflat la întâlnirea dintre Europa și Asia.

Geghard, mănăstirea săpată în munte

Dacă Ecimiadzin impresionează prin vechime și importanță religioasă, Geghard impresionează prin felul în care arhitectura se contopește cu muntele.

Mănăstirea se află într-o vale îngustă, înconjurată de pereți stâncoși. O parte dintre biserici și încăperi nu au fost ridicate din blocuri de piatră, ci săpate direct în rocă. Complexul își are originile în secolul al IV-lea, fiind legat tot de Grigorie Luminătorul, însă construcțiile principale datează din Evul Mediu, iar prima biserică săpată integral în stâncă a fost realizată înainte de anul 1250. Lumina pătrunde cu dificultate în interior, iar acustica transformă până și o simplă voce într-un sunet profund. Geghard nu este un loc pe care doar îl vizitezi. Este un loc pe care îl simți.

Mănăstirea și valea superioară a râului Azat sunt incluse în patrimoniul mondial UNESCO. Drumul până aici poate fi combinat ușor cu Garni, aflat la mică distanță, ceea ce face din acest traseu una dintre cele mai frumoase excursii de o zi din Erevan.

Templul de la Garni și „Simfonia Pietrelor”

Garni aduce o schimbare totală de decor. După atâtea biserici și mănăstiri creștine, aici descoperi unul dintre cele mai importante monumente ale Armeniei precreștine.

Templul, ridicat în secolul I și dedicat zeului solar Mihr, este singurul templu cu colonadă greco-romană păstrat în Armenia și în întregul spațiu postsovietic. Se află pe marginea unei stânci, deasupra defileului râului Azat, într-o poziție care îi amplifică monumentalitatea. În apropiere se găsesc ruinele palatului regal și ale unei băi antice, care păstrează urmele unui mozaic. Locul amintește că Armenia nu înseamnă numai creștinism medieval, ci și o istorie mai veche, influențată de lumea elenistică, romană și persană.

De la templu se poate coborî în Garni Gorge, un defileu cunoscut pentru coloanele sale bazaltice formate în urma activității vulcanice. Dispunerea lor seamănă cu tuburile unei orgi uriașe, motiv pentru care locul este numit „Simfonia Pietrelor”.

Este unul dintre acele peisaje care par construite, deși sunt în întregime opera naturii.

Lacul Sevan, marea de la 1.900 de metri

La aproximativ o oră de Erevan se află Lacul Sevan, una dintre marile atracții naturale ale țării. Situat la aproximativ 1.900 de metri deasupra nivelului mării, Sevan este cel mai mare lac al Armeniei și unul dintre cele mai importante lacuri alpine cu apă dulce din Eurasia.

Pentru armeni, Sevanul este aproape o mare interioară. În timpul verii are plaje, terase și activități nautice, dar în orice anotimp impresionează prin întinderea sa și prin munții care îl înconjoară. Pe o peninsulă care înainte de scăderea nivelului apei era insulă se află Mănăstirea Sevanavank. După urcarea treptelor, călătorul ajunge la cele două biserici medievale și la unul dintre cele mai frumoase puncte de belvedere asupra lacului. Pe vreme senină, albastrul apei pare să se confunde cu cerul. Toamna târziu sau la începutul iernii, locul capătă un aspect auster, aproape nordic, foarte diferit de câmpia însorită a Araratului.

Dincolo de Erevan, trecutul sovietic este încă vizibil

În afara capitalei, multe localități păstrează imaginea trecutului sovietic. Blocuri masive, clădiri industriale, construcții neterminate și zone urbane rămase parcă într-o altă epocă apar de-a lungul drumului. Iar majoritatea mașinilor sunt vechile Lada 1500.

La prima vedere, contrastul poate fi puternic. Totuși, tocmai aceste diferențe fac călătoria interesantă. Armenia nu încearcă să ascundă toate straturile istoriei sale. Lângă o clădire sovietică poți găsi o biserică veche de o mie de ani, iar dincolo de ea poate începe un defileu spectaculos sau o livadă.

Impresia se schimbă însă aproape complet atunci când revii în Erevan.

Erevanul, surpriza cea mai mare

Capitala Armeniei este probabil locul care contrazice cel mai puternic așteptările unui vizitator venit pentru prima dată.

Erevanul este un oraș larg, luminos și animat. Piatra vulcanică roz, folosită la numeroase clădiri, îi oferă o identitate aparte. În centru găsești piețe ample, fântâni, parcuri, muzee bine organizate, cafenele și restaurante elegante. Seara, orașul se umple de oameni. Terasele sunt aglomerate, muzica se aude din restaurante, iar centrul are o energie pe care nu o bănuiești înainte de a ajunge.

Oferta gastronomică este bogată, de la preparatele armenești tradiționale până la restaurante moderne și bucătării internaționale. Prețurile pot fi surprinzător de accesibile în raport cu nivelul serviciilor, iar același lucru este valabil și pentru multe hoteluri.

Magazinele din centrul Erevanului au vitrine luxoase și amenajări care pot rivaliza cu cele întâlnite pe marile bulevarde din Viena sau Paris. Pe străzi vezi numeroase automobile noi, puternice și scumpe. Imaginea aceasta contrastează cu orașele și satele traversate în afara capitalei și arată cât de multe realități diferite coexistă în Armenia. Tot în zona centrală merită vizitat Vernissage, marele bazar în aer liber al Erevanului. Printre tarabele cu picturi, covoare, bijuterii, ceramică, antichități și obiecte tradiționale se remarcă seturile de șah și table realizate din lemn. Unele au piese sculptate cu o migală extraordinară, inspirate din istoria și cultura armeană, și sunt mai degrabă obiecte de artă decât simple jocuri. Chiar dacă nu cumperi nimic, o plimbare printre standurile bazarului oferă o imagine foarte frumoasă asupra talentului meșteșugarilor locali.

Toamna adaugă o dimensiune în plus călătoriei. În piețe și magazine se găsesc din abundență struguri, rodii, mere, smochine, kaki și fructe uscate. Gustul caiselor armenești, devenite aproape un simbol național, continuă să fie prezent în dulcețuri, deserturi și băuturi chiar și după încheierea verii.

Brandy-ul Ararat și butoiul lui Traian Băsescu

O vizită în Erevan nu este completă fără Muzeul Fabricii de Brandy Ararat. Producția de brandy a început aici în anul 1887, iar prima mare recunoaștere internațională a venit la Expoziția Mondială din Franța, în 1902. Așadar, tradiția s-a născut în secolul al XIX-lea și și-a câștigat reputația internațională la începutul secolului următor.

Turul fabricii prezintă istoria băuturii, etapele de producție și maturarea în butoaie din stejar caucazian. La final sunt organizate degustări ale mai multor sortimente de brandy.

Una dintre cele mai interesante încăperi este galeria butoaielor personalizate, asociate unor șefi de stat și personalități care au vizitat fabrica. România este prezentă aici prin foștii președinți Ion Iliescu și Traian Băsescu. În timpul vizitei sale oficiale din 2006, Traian Băsescu a primit un butoi de 400 de litri care îi poartă numele. Practic, aceeași călătorie simbolică pe care șefii de stat o fac la Memorialul Genocidului, unde plantează câte un brad, continuă la fabrica Ararat, unde unora dintre ei le este rezervat un butoi personalizat.

Muzeul Genocidului Armean, locul în care Armenia își păstrează memoria

Erevanul nu poate fi înțeles fără o vizită la Complexul Memorial și la Muzeul Genocidului Armean de la Tsitsernakaberd.

Muzeul comemorează cei aproximativ 1,5 milioane de armeni care și-au pierdut viața în timpul genocidului desfășurat în Imperiul Otoman la începutul secolului al XX-lea. Expoziția folosește documente, fotografii, mărturii și obiecte pentru a reconstitui deportările, masacrele și distrugerea comunităților armene.

Vizitarea muzeului este gratuită, deși pot fi făcute donații. Este un spațiu modern, sobru și foarte bine realizat, în care informația nu este prezentată spectaculos, ci cu o forță care vine din documente și din destinele oamenilor.

În exterior se află memorialul cu flacăra veșnică și Aleea Memoriei. Potrivit protocolului de stat al Armeniei, delegațiile oficiale depun coroane, vizitează muzeul și plantează brazi în memoria victimelor.

Printre arborii plantați se află și cei ai foștilor președinți români Ion Iliescu și Traian Băsescu. Astfel, România apare în două locuri foarte diferite ale Erevanului: în Aleea Memoriei de la Tsitsernakaberd și în galeria butoaielor de la fabrica Ararat.

Este o asociere neașteptată, dar care spune ceva despre modul în care Armenia își primește oaspeții: îi invită să-i cunoască atât tragedia, cât și tradițiile.

O țară care merită descoperită acum

Armenia nu este o destinație construită în jurul unei singure atracții. Nu mergi acolo numai pentru Erevan, pentru Ararat, pentru mănăstiri sau pentru brandy. Farmecul său vine din felul în care toate acestea se leagă.

În aceeași zi poți vedea un templu păgân, o baie antică, o mănăstire săpată în stâncă și un defileu format din coloane de bazalt. În alta poți pleca de la una dintre cele mai vechi catedrale ale lumii, poți admira Araratul de la Khor Virap și poți încheia seara într-un restaurant elegant din centrul Erevanului.

Este o țară a contrastelor: între tradiția creștină și moștenirea sovietică, între austeritatea satelor și strălucirea capitalei, între memoria unei tragedii și energia unei societăți care privește înainte.

Armenia poate fi parcursă ușor, are servicii turistice bune, hoteluri pentru bugete diferite, restaurante excelente și suficiente obiective pentru o vacanță mult mai lungă decât ai crede inițial.

Este una dintre acele țări despre care pleci știind relativ puține și din care te întorci cu impresia că ai descoperit ceva ce încă nu a fost transformat într-o destinație turistică de masă.

Armenia nu este doar o țară care merită vizitată. Este o țară care te surprinde, te impresionează și îți rămâne în minte mult după ce ai plecat.

Îți mulțumim pentru că alegi să te informezi din ziarul Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007