O ambasadoare americană apropiată de familia Trump, un lobbyist luat drept consilier diplomatic, un consorțiu interesat să vândă Europei gaz lichefiat din SUA și doi ardeleni aflați în tabere diferite: premierul bihorean Ilie Bolojan, care ar fi refuzat o achiziție considerată prea scumpă, și ministrul bistrițean al Energiei, Bogdan Ivan, care ar fi cerut un acord guvernamental pentru realizarea ei. Peste toate vine relatarea explozivă a publicației The Wall Street Journal: Kimberly Guilfoyle ar fi sugerat, înaintea demiterii Guvernului Bolojan, că Statele Unite pot provoca schimbarea unui guvern. Avocatul ambasadoarei contestă relatarea, iar Sorin Grindeanu vorbește despre „pure fabulații”. Între acuzații și dezmințiri rămân însă gazul, întâlnirile și întrebarea: ce i s-a cerut, de fapt, României?

Titlul pare desprins din seria filmelor cu ardeleni plecați în America după aur, bani și o viață mai bună. De data aceasta, americanii au venit spre ardeleni, iar aurul este gazul.

În rolurile principale apar Kimberly Guilfoyle, ambasadoarea Statelor Unite la Atena, fostă prezentatoare Fox News și fostă logodnică a lui Donald Trump Jr.; Ilie Bolojan, bihoreanul ajuns prim-ministru; Bogdan Ivan, bistrițeanul care conducea Ministerul Energiei; Sorin Grindeanu, liderul partidului care a retras sprijinul Guvernului; un lobbyist prezent la întâlniri diplomatice și mai multe companii interesate să transporte și să vândă gaz american în Europa de Est.

Povestea are conducte, terminale, avioane private, cine la Atena, întâlniri la București și o replică atribuită ambasadoarei americane care, dacă a fost rostită, depășește cu mult granițele unei dispute comerciale: „Putem face asta oricărei țări dorim. Putem face asta și aici”. „Asta” ar fi însemnat schimbarea unui guvern.

Ce a dezvăluit The Wall Street Journal

Scandalul a izbucnit după publicarea unei ample investigații a ziarului american The Wall Street Journal despre activitatea ambasadoarei Kimberly Guilfoyle în Europa de Sud-Est. Articolul, intitulat „The Mystery Man Shadowing Kimberly Guilfoyle as She Pushes Deals Across Europe”, nu se referă doar la România. El descrie modul în care ambasadoarea s-ar fi implicat în promovarea unor tranzacții cu gaz natural lichefiat american în Grecia, Bulgaria și în celelalte state aflate pe traseul Coridorului Vertical. Potrivit publicației, Guilfoyle a călătorit prin Balcani pentru a convinge guvernele să sprijine importurile de GNL american prin Grecia.

Lângă ea s-ar fi aflat frecvent Christos Marafatsos, un bărbat în vârstă de 39 de ani, prezent la atât de multe întâlniri încât unii oficiali străini l-ar fi confundat cu șeful de cabinet al ambasadoarei. Numai că Marafatsos nu era diplomat american. Era lobbyist pentru Aktor Group, compania greacă implicată în afacerea gazului. Potrivit WSJ, directorul Aktor ar fi transportat-o pe ambasadoare în Bulgaria cu un avion privat, iar Marafatsos ar fi participat alături de ea inclusiv la întâlniri oficiale.

Aici apare prima întrebare majoră: unde se termină diplomația energetică a Statelor Unite și unde începe promovarea intereselor comerciale ale unui anumit grup privat? Americanii au tot dreptul să-și promoveze exporturile. Ambasadorii tuturor statelor își sprijină companiile și încearcă să deschidă piețe. Problema apare dacă un anumit intermediar privat este prezentat, explicit sau implicit, drept alegerea oficială a Washingtonului și dacă accesul diplomatic este folosit pentru a-i asigura contracte. The Wall Street Journal relatează că ambasadoarea ar fi transmis unor persoane că Guvernul Bulgariei ar trebui să lucreze cu Aktor. O sursă familiarizată cu discuțiile a declarat publicației că recomandarea a fost percepută drept poziție oficială a Guvernului SUA.

Cina de la Atena și replica despre Guvernul Bolojan

Cel mai grav episod relatat de WSJ ar fi avut loc în luna martie 2026, la o cină organizată la Atena, la care participa și ministrul grec al Energiei, Stavros Papastavrou. În acel moment, în România deveniseră deja vizibile tensiunile dintre PSD și premierul Ilie Bolojan. Sorin Grindeanu anunțase intenția de a organiza o consultare internă privind continuarea participării partidului la guvernare. Potrivit persoanelor care ar fi participat la cină sau cărora le-ar fi fost relatată conversația, Guilfoyle ar fi sugerat că Statele Unite contribuiseră la prăbușirea iminentă a Guvernului Bolojan.

„Putem face asta oricărei țări dorim. Putem face asta și aici”, ar fi spus ambasadoarea, cu referire la Grecia. Ministrul grec i-ar fi răspuns că Statele Unite nu pot înlocui un guvern ales de cetățeni. Dacă schimbul de replici a avut loc astfel, nu mai vorbim despre promovarea legitimă a unor interese economice. Vorbim despre asumarea unei posibile intervenții în politica internă a unui stat aliat.

Dar aici trebuie păstrată distincția esențială dintre relatare și fapt dovedit. Nu există în acest moment o înregistrare publică a conversației. Afirmațiile sunt atribuite unor surse prezente sau informate în legătură cu cina. Avocatul ambasadoarei a contestat descrierea episodului. Nici Departamentul de Stat nu a recunoscut că Washingtonul ar fi intervenit pentru demiterea Guvernului României.

Avem o investigație publicată de unul dintre cele mai importante ziare americane, susținută de surse. Nu avem încă dovada publică și definitivă că SUA au provocat căderea Guvernului Bolojan. Diferența este importantă, cu tot la fel de important este însă faptul că acuzația nu poate fi închisă printr-un simplu comunicat.

Ce este Coridorul Vertical

Coridorul Vertical nu este o invenție a ambasadoarei și nici o afacere care a apărut peste noapte. Este un proiect regional prin care gazul ajuns în terminalele din Grecia poate fi transportat spre nord, prin Bulgaria și România, apoi către Ungaria, Slovacia, Republica Moldova și Ucraina. Gazul natural lichefiat este transportat cu navele. Ajuns la terminal, este readus în stare gazoasă și introdus în sistemul de conducte. După invadarea Ucrainei de către Rusia, proiectul a căpătat o importanță strategică evidentă. Europa încearcă să reducă dependența de gazul rusesc, iar statele din est au nevoie de mai multe surse și trasee de aprovizionare.

Statele Unite susțin oficial proiectul. În februarie 2026, Departamentul american al Energiei a găzduit reprezentanți ai Greciei, Bulgariei, României, Republicii Moldova, Ucrainei și Comisiei Europene pentru coordonarea dezvoltării Coridorului Vertical. Pentru România, coridorul poate fi util. Țara noastră poate încasa venituri din tranzitul gazului, poate alimenta Republica Moldova și Ucraina și poate primi gaz din sud atunci când producția proprie, importurile obișnuite sau rezervele din depozite nu sunt suficiente. Așadar, disputa nu trebuie redusă la întrebarea simplistă: vrem sau nu vrem gaz american? O rută alternativă este utilă. Un contract dezavantajos nu devine însă automat bun doar pentru că are o justificare geopolitică.

Gazul american este și o marfă, nu doar o garanție de securitate

GNL-ul american trebuie extras, lichefiat, transportat cu navele peste Atlantic, descărcat, regazeificat și apoi împins prin mai multe sisteme naționale de conducte. Fiecare etapă costă. La acestea se pot adăuga tarifele de rezervare a capacității, taxele operatorilor și marjele intermediarilor. În anumite condiții, gazul american poate fi competitiv. În altele, poate ajunge mai scump decât gazul disponibil pe piața regională sau decât producția internă.

Din informațiile publicate de G4Media rezultă că fostul ministru al Energiei, Bogdan Ivan, ar fi trimis pe 16 ianuarie 2026 scrisori către președintele Nicușor Dan și premierul Ilie Bolojan. Ministrul ar fi cerut încheierea unui acord guvernamental cu Statele Unite pentru ca România să cumpere gaz natural lichefiat american prin compania Nova Gas & Trade. Totodată, ar fi solicitat un mandat explicit de negociere, cu sprijinul Serviciului Român de Informații. Argumentul prezentat ar fi fost necesitatea evitării unui „blocaj diplomatic cu partenerul strategic SUA”. Cotroceniul și Palatul Victoria nu ar fi acceptat propunerea în forma solicitată, din cauza prețului și a semnelor de întrebare privind oportunitatea economică.

Această parte a poveștii poate fi verificată documentar. Dacă scrisorile există, ele trebuie publicate. Dacă au existat oferte comerciale, trebuie cunoscute cantitățile, durata, formula de preț, obligațiile de cumpărare, garanțiile solicitate și identitatea tuturor intermediarilor. „Parteneriatul strategic” nu poate ține loc de analiză economică, iar invocarea SRI într-o negociere comercială ridică întrebări suplimentare.

Gaz american înaintea gazului românesc?

Momentul solicitării este esențial. România este deja unul dintre cei mai importanți producători de gaze naturale din Uniunea Europeană. În plus, proiectul Neptun Deep urmează să înceapă producția în 2027. Zăcământul din Marea Neagră, exploatat de OMV Petrom și compania de stat Romgaz, are resurse recuperabile estimate la aproximativ 100 de miliarde de metri cubi. Proiectul poate dubla producția națională și poate transforma România într-un exportator net de gaz. În aceste condiții, un contract pe termen lung pentru importul unui gaz mai scump trebuie justificat foarte bine. Poate avea sens cumpărarea unor cantități limitate pentru securitatea aprovizionării, pentru Republica Moldova, pentru Ucraina sau pentru perioadele de consum ridicat. Dar este cu totul altceva dacă România ar fi urmat să garanteze achiziții mari, pe termen lung, printr-un anumit intermediar, la un preț superior celui de pe piață, tocmai înainte ca gazul din Neptun Deep să intre în producție. Ar fi fost contractul o asigurare energetică sau o obligație costisitoare impusă companiilor românești?

Întâlnirea de la București

Pe 31 martie, Kimberly Guilfoyle s-a aflat la București.

Potrivit imaginilor și informațiilor apărute în presă, ambasadoarea s-a întâlnit la restaurantul Isoletta cu Sorin Grindeanu, Bogdan Ivan, consilierul prezidențial Florin Vlădică și alte persoane. Întâlnirea a avut loc într-un moment politic sensibil. PSD se pregătea să decidă dacă mai rămâne în coaliția condusă de Ilie Bolojan. În aprilie, partidul a votat ieșirea de la guvernare. Ulterior, PSD și AUR au susținut moțiunea de cenzură prin care Guvernul Bolojan a fost demis. Sorin Grindeanu confirmă discuțiile despre Coridorul Vertical, dar respinge restul interpretărilor:

„Discuțiile cu ambasadoarea SUA în Grecia au vizat aspecte care țin de coridorul vertical de gaze, o rută energetică strategică în care România poate avea un rol de tranzit important. Restul aspectelor semnalate sunt pure fabulații”, a transmis liderul PSD. Este o dezmințire clară, dar nu răspunde tuturor întrebărilor. Cine a inițiat întâlnirea? Cine a stabilit participanții? A fost prezentat un anumit furnizor sau intermediar? S-a discutat despre obligația României de a cumpăra gaze? Au fost prezentate cantități și prețuri? De ce a participat consilierul prezidențial? S-a discutat situația politică a Guvernului Bolojan?

În lipsa unei minute sau a unor declarații detaliate ale participanților, publicul trebuie să aleagă între relatări contradictorii.

Doi ardeleni și două poziții

Parafrazarea cinematografică din titlu nu este doar un joc de cuvinte. În centrul deciziei s-au aflat doi politicieni ardeleni. Ilie Bolojan, născut în Bihor, ar fi refuzat asumarea unei achiziții pe care nu o considera justificată economic. Bogdan Ivan, originar din Bistrița-Năsăud, ar fi susținut negocierea acordului și ar fi avertizat asupra riscului unui blocaj diplomatic în relația cu Statele Unite. Unul ar fi privit factura și apropiata producție din Marea Neagră. Celălalt ar fi privit parteneriatul strategic și presiunea diplomatică.

Nu știm încă toate argumentele și nici forma exactă a propunerii. Tocmai de aceea, documentele sunt decisive. Fără ele, fiecare tabără își poate construi propria poveste: Bolojan, apărător al interesului economic național, sau Bolojan, lider care ar fi ignorat o nevoie strategică; Ivan, promotor al securității energetice, ori ministru care ar fi încercat să impună o afacere prea scumpă. Adevărul nu poate fi stabilit prin etichete, ci prin contracte, prețuri, corespondență și procese decizionale.

A căzut Guvernul din cauza gazului?

Deocamdată, nu se poate afirma acest lucru ca fapt. Guvernul Bolojan avea probleme politice și fără intervenția vreunei puteri străine. Măsurile fiscale și reformele provocaseră nemulțumiri. Relația cu PSD se deteriorase. Liderii social-democrați anunțaseră public intenția unei consultări interne înaintea întâlnirii cu ambasadoarea. Existau suficiente motive interne pentru ruperea coaliției. Dar nici coincidențele nu pot fi ignorate. Premierul ar fi refuzat o afacere energetică promovată puternic de ambasadoarea americană. Aceasta s-a întâlnit cu liderii politici care aveau să retragă sprijinul Guvernului. Ulterior, potrivit unor surse citate de WSJ, Guilfoyle ar fi prezentat căderea lui Bolojan drept un exemplu al puterii americane. Această succesiune nu demonstrează cauzalitatea, dar o justifică însă pe deplin ca subiect de investigație.

Întrebarea este de ce statul român nu publică documentele care ar permite verificarea poveștii.

Ce trebuie explicat public

Președinția, Guvernul, Ministerul Energiei, Romgaz și participanții la întâlnirea din 31 martie ar trebui să clarifice cel puțin următoarele aspecte:

• ce propunere comercială a primit România;
• cine erau furnizorii și intermediarii;
• ce cantitate de gaz urma să fie cumpărată;
• care era durata contractului;
• ce formulă de preț fusese propusă;
• cu cât depășea oferta prețul pieței;
• dacă existau obligații de tip „take-or-pay”;
• de ce era necesar un acord între guverne;
• de ce fusese solicitat sprijinul SRI;
• ce rol aveau Nova Gas & Trade, Aktor și celelalte companii;
• ce s-a discutat la întâlnirea din București;
• dacă situația Guvernului Bolojan a fost abordată;
• ce răspuns oficial a oferit România ambasadoarei.

Și Ambasada SUA ar trebui să răspundă fără echivoc: A sugerat sau nu Kimberly Guilfoyle că Washingtonul a contribuit la schimbarea Guvernului României? A recomandat ambasadoarea unor guverne să contracteze o anumită companie privată? În ce calitate a participat lobbyistul Christos Marafatsos la întâlniri oficiale? A fost informat Departamentul de Stat asupra rolului acestuia? Aceste întrebări nu sunt antiamericane. Într-un parteneriat real, transparența nu este o ofensă.

Parteneriatul nu înseamnă cumpărare fără întrebări

România are nevoie de Statele Unite pentru securitate militară, investiții, tehnologie și echilibrul strategic al regiunii. Statele Unite pot conta pe România ca aliat. Dar un aliat nu este un client obligat să accepte orice ofertă, la orice preț și prin orice intermediar. Gazul american poate contribui la eliminarea dependenței Europei de Rusia. Coridorul Vertical poate aduce României avantaje strategice și economice. Aceste obiective nu justifică însă automat orice contract construit în jurul lor.

Securitatea energetică înseamnă diversificare, infrastructură și posibilitatea de a cumpăra din mai multe surse. Nu înseamnă înlocuirea unei dependențe cu alta. Și nu înseamnă că facturile companiilor românești trebuie să acopere ambițiile comerciale ale unor intermediari numai pentru ca politicienii să evite un presupus „blocaj diplomatic”.

Ultimul cadru

În filmele cu ardeleni, personajele ajungeau în America și descopereau că dincolo de vorbe mari, revolvere și costume elegante se aflau aproape întotdeauna banii. În povestea de acum, drumul este invers. O ambasadoare americană traversează Balcanii promovând gazul Statelor Unite. Un lobbyist este confundat cu un consilier diplomatic. Un ministru ardelean cere mandat să negocieze. Un premier ardelean refuză. Un partid părăsește guvernarea. Guvernul cade.

Iar într-o seară, la Atena, ambasadoarea ar fi spus că America poate face acest lucru oricărei țări. Poate că replica a fost interpretată greșit. Poate că nu a fost rostită în forma relatată. Poate că prăbușirea Guvernului Bolojan a fost exclusiv rezultatul politicii românești. Dar dacă totul este o fabulație, atunci documentele o pot demonstra. Până când acestea vor fi publicate, rămân trei personaje și o întrebare: Cine a negociat pentru România și cine a negociat România?

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI