Oamenii cu cap de porc şi alte specii pe cale de apariţie

Pe vremea copilăriei mele toate aveau locul lor firesc rânduit de Dumnezeu: lupul avea locul lui de prădător în adâncurile pădurii, porcul stătea în coteţ, câinele veghea poarta gospodăriei, şobolanul era ţinut la respet de pisică, iar porumbeii gângureau în perechi pe câte o cracă, un el şi o ea împreună, la gândul cuibului comun şi al generaţiilor viitoare. Evident, toată rânduiala firii se răsfrângea şi asupra omului, care, cunoscând voia lui Dumnezeu şi legile Lui ascunse în întreaga creaţie, le răsfrângea şi în rânduiala socială. Evident, şi atunci tatăl minciunii încerca să ne aburească cu vicleniile sale, dar românul se apăra cu semnul Crucii, deschidea Cartea înţelepciunii neamului său, moştenită de la străbuni şi ştia cu precizie să deosebească minciuna de adevăr şi binele de rău, ca să urmeze calea dreaptă , în pofida ispitelor vremii. Chiar dacă noua găselniţă a tatălui minciunii, comunismul, tuna şi fulgera pe deasupra capetelor tuturor, românul şi-a văzut de drumul lui, înţelegînd că trebuie să treacă vremuri grele. Aşa se explică cei aproape doăzeci de ani de rezistenţă în munţi, cerurile umplute cu sfinţii închisorilor şi deportărilor comuniste şi Ţara lăsată „la cheie” de albinele şi furnicile ei în 1989, când satana a înţeles că nu poate frânge cerbicia creştinului cu forţa şi trebuie să schimbe macazul. Şi-a dat seama că nu cu forţa, ci cu viclenia avea să reuşească să-l despartă pe om, şi deci şi pe român, de Tatăl Ceresc. Aşa că s-a hotărât să înlocuiască barosul comunist cu croşeta democratică. Să fim bine înţeleşi, democraţia nu e perfectă, dar, cum spunea un inspirat al ei, este singurul sistem viabil din câte cunosc. Numai că şi el generează monştrii săi, aşa cum şi comunismul s-a fălit cu ai lui. Se recrutează dintre personajele cu deficienţe spinale, adică cu coloana gelatinoasă, fără vertebrele necesarae poziţiei verticale. Ghemotoacelor acestora nici nu le pasă, de altfel. Se văd o specie superioară „diferită de muncitor, ţăran , inginer, medic” şi alţi cetăţeni ai României, doldora de drepturi, fără nici o obligaţie. Sunt oamenii cu cap de porc pe care ni i-am pus cu mâna noastră alegătoare în cârcă. Uitaţi-vă la ei când dau declaraţii. Toţi au pe umeri câte un cap cu râtul în vânt şi nelipsita guşă. Toate s-au întors împotriva firii: lupul e paznic la oi, porcul s-a mutat în palat, omul veghează gospodăria cîinelui, şobolanul ţine la respect pisica, iar porumbeii gânguresc în perechi pe câte o cracă, un el şi un el împreună, la gândul cuibului comun şi al degeneraţiilor viitoare. Biologia va fi la mare căutare pentru studiul oamenilor cu cap de porc şi al noilor specii pe cale de apariţie.