Cum, n-ai văzut „Faust”-ul lui Purcărete? Nu se poate! TREBUIE să-l vezi! E genial, incredibil, fantastic, uriaş, zdrobitor, dur, agresiv , strălucitor, ingenios, unic, zguduitor, impresionant, nemaipomenit, emoţionant, uluitor şi alte zeci de epitete care încearcă – fără sorţi de izbândă – să exprime iadul la care eşti invitat să cobori. Mergi cu valul în întunericul spart de rock, flăcări şi convulsiile tuturor desfrânărilor, devenit şi tu parte din spectacol. Ateu de-ai fi şi tot cred că nu-ţi e totuna la gândul că ai putea să rămâi o eternitate în piesă.
Acum trebuie să aflaţi că „Faust” în germană mai înseamnă şi „pumn” şi că merită să încasezi unul magistral, ca acesta, ca să-ţi pice fisa, având înaintea ochilor spinările concitadinilor din şirul lat care păşea spre „iad”, la invitaţia actorilor. Aşa am şi „văzut”cuvintele părintelui Arsenie Boca din Cărarea Împărăţiei . „Înaintea minţii oamenilor se deschid două căi: una lată, plină de ademeniri şi de aceea mulţi sunt cei ce merg pe dânsa; iar alta suitoare şi îngustă şi puţini se află care să meargă pe ea. Calea largă e calea pierzării. Pe ea aleargă de zor două feluri de drumeţi: lucifer, cu toată ceata lui de îngeri, aruncaţi pe pământ şi toată „lumea” pe care o înşeală el. ( … ) Toţi aceştia, câtă vreme trăiesc, dar sunt morţi, neştiind de Dumnezeu, sunt cu îngerii cei răi împreună călători la iad pe calea pierzării. Aşa au călătorit toţi nepoţii lui Adam, mii de ani de-a rândul.” Aşa afli răspuns şi la clasica întrebare de sondaj, dacă România merge sau nu într-o direcţie greşită. Păi la cârma ţării cu ceata lui Piţigoi (dai într-unul, ţipă doi) se mai pune întrebarea? Guvernul e-n aer, pe ruta Bucureşti-Stambul, parlamentul prăbuşit sub greutatea propriilor indemnizaţii şi nici cu preşedinţia nu mi-e ruşine, care face exerciţii să mănânce elegant, cu mîinile legate, o mâncare cu sos dintr-un porţelan de Meissen.
Dincolo, pe Cărarea Împărăţiei, au mai rămas doar străbunii şi ici colo câte un pâlc din România profundă. În rest, necaz mare şi jug greu de făţărnicie pe spinarea neamului românesc.Geaba zice imnul „deşteaptă-te, române” ! Pas de mai vrea careva să audă alt cântec decât cel al sirenelor.
Din acest punct de vedere, „Faust”-ul lui Purcărete este genial. Te trece dintr-un pumn înapoi pe Cărarea Împărăţiei ! Cum, n-ai văzut „Faust”-ul lui Purcărete? Nu se poate! TREBUIE să-l vezi! E genial, incredibil, fantastic, uriaş, zdrobitor, dur, agresiv, strălucitor, ingenios, unic, zguduitor, impresionant, nemaipomenit, emoţionant, uluitor şi jucat magistral pe deasupra.
Publicitate
