În ultima vreme oamenii nu mai au îndoieli, ci doar certitudini. Nimeni numai e în stare să își recunoască propria prostie. E rușinos și umilitor, poate de aceea toți am devenit experți de duminică în orice.
Acum un an de zile milioane de români găseau un nou simbol pentru proiectarea unor aspirații ridicole – tenisul feminin și Simona Halep. Devenind numărul doi mondial, Simona Halep strângea like-uri contracte de publicitate și multă emoție entuziastă. A fost nevoie de câteva eșecuri în serie ca efuziunea de euforie românească explozivă să se transforme într-o dispoziție ironică și urâcioasă. Simona a declarat presei din Statele Unite că nu se întoarce în România unde jignirile și ironiile o fac să se simtă penibil. O țară de experți în tenis ce reușesc să își consume timpul cât mai sedentar posibil, au reușit repede să își transforme idolul într-o bătaie de joc absurdă.
Însă dacă toată lumea se pricepe la fotbal și la politică în România, lăsând sportul de o parte, nu putem să uităm și dansul exibiționist intern și extern. Mulțumită justiției politicienii se înghesuie în subsolurile poliției și datorită insistenței DNA de a ancheta corupția din politica românească. Având mii de demnitari și miliarde din buget delapidate, ține de câteva sute de procurori și judecători să fie oarecum plivită politica de hoții cu gulere albe. Sugrumarea corupției însă ar ține mai degrabă de utopie, atâta timp cât cetățenii români vor continua să voteze iresponsabil. Dacă ne gândim la Constanța și primarul lor fanfaron, acel om nu a fost pus pe fotoliul de edil de Năstase sau Ponta, ci a fost ales liber și democratic de cetățeni. Indiferent de partid, corupția a fost și este în continuare larg răspândită în administrația centrală și locală.
Oamenii sunt sensibili la populism și votează în general promisiuni de mai bine rareori onorate, iar orizontul de timp al anului viitor nu ne poate inspira prea multă încredere. Cu un scandal grecesc ce a afectat întreaga Europă, politicienii de carton și clovnii de acolo ce s-au jucat de-a alba neagra, ar trebui să ne dea și nouă un semnal de alarmă. Grecii au încercat să șantajeze Europa și au reușit în mod incredibil să iasă în décor. Iar ridicolul prezent în afacerea greacă poate fi definit fie de dezprietenirea premierului grec Tzipras cu doamna cancelar a Germaniei Merkel pe Facebook, fie de declarația de joi a aceluiași politician grec “nu putem trece la drahmă, nu mai avem matrițele pentru bancnote”.
Când e vorba de corupție și populism, sau de cetățeni sensibili numai la ceea ce vor să audă, catastrofa e un rezultat iminent. E ciudat totuși să ceri responsabilitate când poți avea o amânare. Așa cum politicianul român a descoperit consecințele faptelor sale, poate și cetățeanul va realiza gradul său natural de competență. Mai devreme sau mai târziu vine scadența. Întotdeauna!
Publicitate
