Povestea Heartfully de Anca POPA
Îmi amintesc faptul că i-am scris numele pe diplomă. Locul întâi cu 323 sărituri în două minute, Anasta…, ăăăh, Atanasia. Întâi greșit, apoi l-am corectat. Iar în următorul moment am scos telefonul să calculez câte sărituri înseamnă pe secundă: aproape 3. În medie 2,7, să fim mai preciși.
Prima ediție a Campionatului Interșcolar de Sărit Coarda, organizată la Sibiu de Fundația Polisano: peste 300 de elevi din 27 de școli sibiene au uitat pentru câteva ore de telefoane și s-au întrecut în săritul corzii, un concurs în care rezistența, ritmul și bucuria mișcării au fost în prim-plan.
Cât de lung poate fi un minut
Un minut trece repede. Cât stăm la semafor. Sau verificăm mesajele. Sau cumpărăm pâine. La sport trece, uneori, puțin mai greu. Dar hei, cât de lung poate fi un minut? Încearcă să stai în planșă. Sau, mai bine, sari coardă. La cât ai ajuns? 20 de secunde. Încă puțin. 30? Hai că poți. La 60 de secunde ai obosit și gâfâi. Câte sărituri ai reușit? 100? Mi-e greu să cred, dar bravo!
Atanasia s-a antrenat la școală în orele de sport, a sărit coarda în pauze și acasă. Și-a pus în cap că locul întâi este al ei. La unsprezece ani nu ai în fiecare zi ocazia să câștigi un voucher de 1000 de lei la un magazin sportiv. Și a reușit. Fetița a cărei inimioară a fost operată imediat după naștere ne-a arătat tuturor că se poate. Că nimeni și nimic nu stă în calea unui copil care și-a fixat un obiectiv și a muncit pentru el.
De la diagnostic la operație
Atanasia s-a născut cu o malformație cardiacă gravă, a fost diagnosticată imediat după naștere și a plecat alături de mama ei, Ramona, cu salvarea la Târgu Mureș, unde urma să fie operată pe cord deschis. În acest timp, părinții au aflat că există posibilitatea ca fetița lor să beneficieze de o intervenție minim invazivă la Clinica Polisano din Sibiu. O lună mai târziu mai avea loc în România o premieră medicală efectuată de Petru Liuba, medic cardiolog pediatru intervenționist la Spitalul Universitar Skåne din Suedia și profesor la Universitatea din Lund: Atanasia a fost cel mai mic copil operat minim-invaziv din țară, intervenție efectuată cu succes, iar de atunci fetița este sub observația lui medicală.
A fost șocul vieții
Pentru Ramona a fost greu să realizeze că fetița ei s-a născut cu inimioara bolnavă. Cel mai mult pe lume își dorea să meargă cu fetița acasă, unde o aștepta sora ei de un an și jumătate. După ce a înțeles cu adevărat gravitatea situației, Ramona a trecut printr-un adevărat impas la gândul că Atanasia ei va avea o viață dificilă și foarte limitată.
„Fiecare cuvințel, fiecare grimasă pe care o face medicul contează enorm, fiecare gest când se uită la ecograf. A fost șocul vieții. Am înțeles că viața poate fi foarte fragilă, te vezi în fața morții, nimeni nu îți garantează nimic. Încet-încet, am avut nevoie de doi ani să pot să mă adun și să mă liniștesc. Domnul doctor Liuba e un om absolut extraordinar. M-a ajutat mult atunci când mi-a spus că Atanasia este ca nouă și m-a setat să pornesc la drum în felul acesta pozitiv.”
Intervenția chirurgicală a Atanasiei a coincis ca timp cu înființarea Fundației Polisano. Ramona și soțul ei au plătit intervenția din fonduri proprii și, impresionați de dedicarea celor care puneau bazele Fundației Polisano, au donat pentru primii copilași care urmau să fie operați. De atunci au păstrat legătura cu Cătălina, directorul executiv al Fundației Polisano, și sprijină în continuare activitatea fundației.
O familie la puterea a patra
Unsprezece ani mai târziu sunt o familie cu patru copii, unde totul nu este ori patru, ci la puterea a patra. Ecaterina are treisprezece ani, Atanasia unsprezece, Simon șase, iar mezina Agata doi ani.
„Copiii sunt grupați în grupa mare și grupa mică, e zarvă mare în casă. Suntem o familie vocală, fiecare are ceva de spus, toți ar conduce. E o atmosferă faină, cu provocări și cu discuții, și cu certuri. Copiii se înțeleg, țin unii la alții, își doresc să fie împreună. Le găsim activități ca să nu stea pe telefon.”
mama
Trotinete, biciclete, role, înot – sunt o familie activă, iar Atanasia îi întrece pe toți. De când era foarte mică nu stătea o clipă locului. Dacă ar fi după ea, ar face cât e ziua de lungă flick-flack-uri pe trambulină. Ramona a învățat, cu timpul, să își stăpânească frica instinctivă și să lase fetița să facă tot ce simte că poate face: balet, schi, înot, dar. Ca mamă, este mereu acolo să o supravegheze și să o tempereze atunci când este nevoie, iar de regulă este. La școală se implică în toate concursurile și activitățile, e cel mai rapid copil din clasă.
Atanasia are multe abilități, dar are și un talent ascuns: este excepțional de bună la scrimă. Practică acest sport de concentrare și agilitate de un an și jumătate și și-a uimit antrenorul cu ușurința cu care progresează. Rezultatele sunt pe măsură: locul șapte la nivel național, la categoria ei de vârstă.
„Noi nu ne dorim să facă performanță, dar ei îi place foarte mult și e frustrant când spun antrenorii cât potențial are și noi putem să o lăsăm limitativ. După abilități, ar fi fost copil de performanță.”
mama
Dumnezeu nu te lasă
Ramona dorește să transmită un mesaj părinților ai căror copii se confruntă cu probleme de sănătate asemănătoare: „Cei care trec prin treaba asta să știe că există viață normală chiar și pentru un copil cu această malformație. Refugiul meu a fost credința, Dumnezeu nu te lasă, te ajută să te întărești și să depășești situațiile grele. Atanasia e ca un copil-minune. Tot scenariul negru pe care l-am aflat la naștere a fost demontat în ani și a devenit o realitate pozitivă. Cum altfel se explică faptul că a fost prima la sărit coarda? Sau că e campioană la scrimă? Singura noastră dorință e să fie sănătoasă, să fie toți copiii sănătoși. E uimitor cum se schimbă lucrurile, din tot hăul negru ajungi la lumină. Părinți, fiți încrezători în medici și în copii, ei știu să își pună singuri limitele, să se oprească. Lăsați-i cât mai liberi, nu îi îngrădiți. Atanasia nu a simțit niciodată că e un copil cu probleme de sănătate. Niciodată. M-am bucurat că nu i-am pus povara mea. Copiii sunt bine, noi trebuie să ne rezolvăm problemele.”
Ce a făcut Atanasia după concursul de sărit coarda? Și-a luat frații și au plecat împreună la cumpărături cu voucherul câștigat de ea: un costum de baie, pantaloni scurți, o minge, fiecărui frate i-a cumpărat cu generozitate ceva. O parte din bani i-a păstrat pentru la toamnă, atunci va avea nevoie de o pereche nouă de colanți pentru scrimă.
Îți mulțumim pentru că alegi să te informezi din ziarul Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
