Noul ministru al Educației a intrat în buna tradiție a predecesorilor săi, venind cu nemaipomenita idee de schimbare în sistemul de învățământ românesc, cum altfel, dacă nu printr-o … reformă? Nu există un fir comun mai consistent care să-i lege în cuget și-n viziune pe toți cei peste 20 de miniștri care s-au perindat după Revoluție în domeniul educației, ca această fabuloasă preocupare pentru „reformă”, concretizată în ultimii 25 de ani prin aproximativ 70 de modificări ale Legii Educației.
Timp de o lună, s-a aflat în dezbatere un nou plan-cadru pentru ciclul gimnazial. Au fost 3 variante pentru care cei care au dorit să se implice au putut opta. 18.255 de participanți (părinți, elevi, profesori etc.) au intrat în această dezbatere publică, preferată de cei mai mulți fiind a doua variantă de plan-cadru, cu 39,7% din opțiuni. Această variantă promovează o introducere timpurie a unor discipline din domeniul științelor (fizică și chimie). În prima variantă a planului-cadru, pentru care au optat 19,4% din participanți, se prevedea un număr mai mic de ore la clasa a V-a, pentru o tranziție mai ușoară între ciclul primar și ciclul gimnazial, iar 27,4% au preferat a treia variantă propusă, ce reechilibra numărul orelor alocate pentru Istorie și Geografie, plus o oră pe săptămână de opțional din aria Om și Societate. În varianta optată de majoritate sunt prevăzute și cursuri precum Educație pentru drepturile copilului, Educatie interculturală sau Educație eocnomică. Mai puțin s-au luat însă în discuție aspecte precum redobândirea motivației elevilor pentru frecventarea școlii, stilul de predare al acestor conținuturi de către profesori, metodele învechite care îi plictisesc pe copii, obligați să rețină date științifice complexe, stilul traumatizant în care elevul trece de la clasele primare la cele de gimnaziu, abandonul școlar sau salarizarea mizeră a dascălilor.
Și, tocmai din cauza acestor reforme ce generează atât un sistem de educație incoerent, cât și o slabă sincronizare între locurile de muncă existente pe piață și cunoștințele dobândite în școli și facultăți am ajuns aproape la coada tuturor clasamentelor în domeniu. Educația din România se află abia pe locul 32 din 40, în topul celor mai bune sisteme de învățământ din lume, în urma testelor PISA a reieșit că elevii români au cea mai slabă motivație pentru învățare, iar la teste internaționale precum ELLI (European Lifelong Learning Indicators), ce se referă la învățarea pe tot parcursul vieții, suntem pe ultimul loc.
Publicitate
Publicitate
