„Dacă un popor are numai conducătorii pe care îi merită, când vom merita să nu îi mai avem?”, se întreba, retoric, Toulet, un poet francez contemporan cu Caragiale. Astăzi, vedem cum aceste interogaţii sunt la fel de actuale ca acum un secol.
Înainte de a pleca în vacanţă, parlamentarii s-au plasat din nou mai presus de lege, aşa că „s-au iertat” pentru că în trecut şi-au angajat la propriile cabinete rudele pe care le-au plătit din banii noştri. Nepotismul a fost prin urmare legalizat, fiind scos de sub incidenţa conflictului de interes. Astfel, cei aproximativ 240.000 de euro ce ar fi trebuit să fie recuperaţi de la senatorii şi deputaţii care le-au dat salarii părinţilor, copiilor sau nevestelor, nu vor mai putea fi recuperaţi. Mai mult decât atât, odată anulate procesele şi condamnările pentru aceste fapte, cei cu musca pe căciulă, în jur de 40 foşti sau actuali parlamentari, se simt mai curaţi ca „Albă ca Zăpada” şi, desigur, consideră că sunt îndreptăţiţi moral să candideze pentru noi mandate în viitorul legislativ. Aceasta a fost miza privilegiului pe care parlamentarii şi-au dat frăţeşte votul pentru validarea fărădelegii, nefiind niciun partid mai breaz ca celălalt. Peste 300 de politicieni de la toate formaţiunile politice, reuniţi în plen, au votat pentru această lege specială. Absolut niciunul nu a votat împotrivă.
Nimeni dintre cei care au votat n-a avut nimic de comentat şi n-a considerat că ar datora vreo explicaţie celorlalţi peste 20 de milioane de cetăţeni pentru care legea se aplică fără niciun privilegiu. Liviu Dragnea s-a scuzat însă că nu a fost „suficient de atent” şi nu s-a prezentat la vot, catalogând acţiunea colegilor de breaslă drept un „demers nefericit”. Un demers care a făcut-o pe ministrul Justiţiei, Raluca Prună, să ne semnaleze că asistăm la o „tiranie parlamentară”, cu atât mai mult cu cât, în perioada vacanţei, aceeaşi parlamentari i-au blocat Guvernului Cioloş posibilitatea de a da ordonanţe în domenii cheie precum justiţia sau administrarea patrimoniului. Membrii Parlamentului au adoptat în schimb pensii speciale pentru aleşii locali, în ciuda faptului că legea a fost considerată neconstituţională, au respins solicitarea DNA în cazul fostului ministru de Externe Titus Corlăţean, pe tema votului din Diaspora la alegerile prezidenţiale din 2014, şi au decis rămânerea în funcţie a aleşilor condamnaţi definitiv, dar la pedepse cu suspendare.
Deranjat de sintagma folosită de ministrul Justiţiei, liderul PSD îi cere demisia, considerând că Raluca Prună face afirmaţii „războinice”. Altfel spus, aceasta trebuie să plătească pentru faptul că are curajul să le atragă românilor atenţia asupra legilor abuzive şi discriminatorii pe care parlamentarii le adoptă în avantajul lor. Asistăm la o sfidare a legii, a Constituţiei, a demnităţii poporului, a statului de drept, de către o clasă de câteva sute de parlamentari care nu urmăresc altceva decât propriile interese, beneficii şi imunităţi.
Vestea bună este că aceşti politicieni nu mai sunt singuri. Chiar dacă n-am apucat să le cunoaştem încă, de la momentul Colectiv, în România s-au constituit încă aproximativ 30 de partide politice, care îşi propun să ofere alternative normale de guvernare şi în ţara noastră. Până la alegerile parlamentare din această toamnă, am face bine să le descoperim.
