Primul sărut nu se uită niciodată – cel puţin aşa se spune. Primul sărut e ori perfect, într-un moment de vis, cu băiatul sau fata care ne-a furat minţile, ori e îngrozitor, într-un moment ciudat şi ne rămâne în minte toată viaţa. Cel mai potrivit moment să ne amintim de aceste momente este, evident, Ziua Internaţională a Sărutului – da, sărutul are o zi specială.
Pe lângă valoarea sentimentală pe care i-o atribuim acestei acţiuni care ne acaparează o mare parte din viaţă dacă suntem îndrăgostiţi, este şi un lucru benefic pentru organism – sărutul, dacă este cel potrivit, provoacă secreţia de serotonină, hormonul fericirii. Dacă nu e însă cel potrivit, atunci rămânem doar cu părerea de rău şi cu o amintire mai puţin plăcută.
„Cred că aveam în jur de 14 ani. Era primul meu iubit şi ştiu că am avut foarte mari emoţii dar el, fiind băiatul, avea foarte multă încredere în el şi mi-a dat şi mie încredere. A fost un sentiment plăcut şi o întâmplare amuzantă pentru că a intrat tatăl lui în încăpere şi ne-a cam stricat momentu”, îşi aminteşte Alina, studentă.
„Eram afară la poartă la ţară la bunica mea, cu un prieten de-al meu. Eram vecini şi ne înţelegeam foarte bine, stăteam tot timpul împreună. În ziua aceea ne jucam şi îmi amintesc perfect că povesteam şi dintr-o dată m-a pupat. A fost un sentiment ciudat, dar frumos în acelaşi timp”, povesteşte şi Alexandra.
„A fost groaznic pentru că fata era urâtă. Aveam vreo 13 ani. Nu ştiam cum e şi eram curios să văd cum se simte”, spune un bărbat de 40 de ani.
„La mine a fost tare ciudat. Ne-am sărutat în tren, a fost o conjunctură nepotrivită şi eram şi micuţi, în fine, nu mi-a plăcut deloc”, îşi aminteşte tanti Mariana, la mai mult de 50 de ani de la primul sărut.
„Primul meu sărut a fost la 15 ani şi spre surprinderea mea încă suntem împreună”, îşi aminteşte Mara, o tânără de 20 de ani.
Se pare că nu doar oamenii se sărută, ci şi anumite specii de mamifere, dar şi păsări. De aici vine şi ideea că sărutul la oameni ar fi un comportament instinctiv.
Publicitate
