Insolaţia reprezintă efectul radiaţiilor solare asupra sistemului nervos. Acestea cresc temperatura corpului, iar când penetrează cutia craniană, produc vasodilataţie cerebrală şi uşor edem cerebral.
Insolaţia se poate manifesta prin: greaţă, vărsături, cefalee, incoerenţă ȋn vorbire, slăbiciune, oboseală excesivă, somnolenţă, crampe sau dureri musculare, dezorientare, iar ȋn cazuri mai grave chiar prin halucinaţii, convulsii sau comă. Temperatura corpului poate creşte şi până la 40 de grade celsius. Pielea devine roşie şi foarte uscată, pulsul şi frecvenţa respiratorie cresc. Copiii sub doi ani sunt mai predispuşi la insolaţie, la ei simptomatologia putând include iritabilitate, tulburări digestive şi transpiraţie excesivă.
În mod normal, organismul uman posedă o serie de mecanisme de adaptare la temperaturi ambientale înalte, prin care îşi menţine o temperatură constantă. Metabolismul general scade, iar creşterea transpiraţiei şi vasodilataţia periferică favorizează pierderea de căldură.
Insolaţia clasică apare la persoanele care nu transpiră ȋn mod normal, fie din cauza unei boli, fie din cauza unor medicamente, persoane care fac dificil faţă unui climat călduros şi umed. Cel mai des, victimele insolaţiei tipice sunt vârstnicii. Obezitatea, afecţiunile glandelor sudoripare, diabetul zaharat, deshidratarea, malnutriţia, hipotensiunea, bolile cardiovasculare, fac dificilă capacitatea organismului de a regla caldura şi cresc riscul unei persoane de a face insolaţie.
Unele medicamente inhibă activitatea glandelor sudoripare (anticolinergicele utilizate pentru tratarea bolii Parkinson), antihistaminice (pentru tratarea alergiilor), fenotiazine (tranchilizante), antidepresive triciclice şi diuretice. Alte medicamente restricţionează fluxul sanguin de la nivelul pielii şi afectează capacitatea organismului de a elibera căldura: medicamentele pentru bolile cardiovasculare, cum ar fi vasoconstrictoare şi beta-blocante.
Consumatorii de droguri cum ar fi LSD, cocaina şi amfetamina au un risc crescut de a face insolaţie, deoarece acestea amplifică activitatea musculară şi ridică temperatura corpului. Consumul excesiv de alcool creşte foarte mult posibilitatea ca o persoană să manifeste boli induse de căldură, ȋntrucât alcoolul deshidratează.
Insolaţia de efort debutează rapid, la doar câteva ore de la o activitate fizică exercitată la temperaturi ȋnalte şi în umiditate. Practic, deşi pielea transpiră, organismul se supraȋncălzeşte din cauza căldurii, activităţii fizice şi a deshidratării. Victimele insolaţiei de efort sunt, de obicei, persoane sănătoase, tinere (atleţi, jucători de fotbal,etc).
Tratamentul insolaţiei presupune scăderea temperaturii corpului prin sistarea expunerii la soare şi transportarea bolnavului într-un loc răcoros, aplicarea de comprese reci pe cap, administrarea de lichide per os sau perfuzabil. Insolaţia poate fi prevenită prin purtarea de haine largi care permit evaporarea transpiraţiei, evitarea expunerii la soare ȋntre orele 10:00 şi 16:00, hidratare corespunzătoare, aplicarea de loţiuni pentru protecţie solară, purtarea de pălării şi ochelari de soare.
