Inteligența, bunul simț, respectul sau ambiția nu țin cont de categoria socială. Acesta este cazul Andreei Dani, o fetiță în vârstă de 13 ani, elevă în clasa a VII-a la Școala Gimnazială Numărul 12 din Sibiu, care are rezultate foarte bune la învățătură, dar care are posibilități materiale reduse. Familia ei stă sub spectrul pierderii locuinței în orice moment, din cauza unor decizii neinspirate pe care le-au luat bunicii fetei.
Andreea este bursieră de doi ani de zile a Asociației Umanitare ,,Alexandra Nanu” (AUAN) din Sibiu, fiind răsplătită, astfel, pentru rezultatele foarte bune pe care le obține la școală. Susținerea din partea AUAN este de natură financiară, în valoare de 275 de lei pe lună, pe tot parcursul anului școlar. Pare puțin, dar pentru o familie care trăiește din 1.600 de lei pe lună, având de luptat și cu o boală cumplită, orice ajutor este mană cerească.
,,Din partea AUAN am primit și cadouri de sărbători, iar o doamnă mi-a donat mobilier de tineret pentru camera mea, tot prin intermediul asociației, ocazie prin care vreau să îi mulțumesc. Sunt foarte fericită că fac parte din marea familie AUAN și cred că nu sunt singura”, este de părere Andreea.
Pentru că în fiecare an a avut media generală peste 9, fata a primit bursă de merit și din partea unității de învățământ în care studiază.
,,Poate pentru unii faptele mici sunt nesemnificative, însă pentru mine contează. Este plăcut să știi că mai sunt și alte persoane cărora le pasă de tine, în afară de familie. Bineînțeles că trebuie să învăț ca să beneficiez de ajutorul asociației, însă eu cred că orice copil ar trebui să studieze indiferent de statutul social. Mie mi se pare un lucru normal să fac acest lucru, fără să aștept ceva în schimb”, afirmă Andreea, cu maturitatea unui om mare.
Biologia, materia preferată
Andreea este o fetiță pe cât de inteligentă, pe atât de frumoasă. Are părul blond, ochii de un albastru pătrunzător, iar zâmbetul său inocent și sincer îți rămâne în suflet. Este sociabilă, comunicativă, veselă, cu simțul umorului, calități care o ajută foarte mult să depășească greutățile pe care trebuie să le înfrunte alături de familia sa. Studiul o face să treacă mai ușor peste toate. Îi place mult Matematica, are rezultate foarte bune și la concursurile de Română, dar Biologia este favorita ei.
Când va crește, își dorește să devină învățătoare, pentru că îi place foarte mult să stea în preajma copiilor. Are și răbdarea necesară, dar și blândețe în voce, semn că ar putea face față cu brio acestei meserii. La școală, împreună cu colegele ei, are grijă de elevii din clasele mici.
,,Suntem mai multe fete cărora ne este foarte drag să stăm cu cei din clasa 0, clasa I sau a II-a. Îi ajutăm în pauze, dacă au nevoie de ceva, povestim cu ei și ei s-au atașat foarte mult de noi”, explică Andreea foarte încântată.
Iubitoare de animale
Ca orice copil are hobby-uri și dorințe.
,,Îmi place foarte mult să mă dau cu rolele, să mă plimb cu bicicleta, să ascult muzică sau să mă întâlnesc cu prietenele mele”, spune cu zâmbetul pe buze Andreea.
Fire ambițioasă, perseverentă, conștiincioasă, optimistă, Andreea se autodescrie și ca un copil încăpățânat și, poate, câteodată leneș. Crede că are ureche muzicală și i-ar plăcea sa ia lecții de pian sau de chitară.
,,Una dintre prietenele mele participă la cursuri de chitară și m-a învățat și pe mine puțin să cânt la acest instrument și așa mi-am dat seama că îmi place”, mai spune fetița blondă cu ochii de culoarea cerului.
Iubește foarte mult și animalele.
,,Am un hamster cu care mă joc destul de des și îmi place să am grijă de el. Îmi doresc foarte mult să am și un cățel. Câinii husky sunt preferații mei”, mai spune fetița de 13 ani.
Boală și suferință
Are un surâs ce te curește la prima privire, dar, din păcate, viața ei nu e doar bucurie. Tatăl său, Petru, se luptă cu o boală cumplită: neoplasm laringian iradiant avansat, stadiul IV A. Copilului vesel i se întunecă ochii atunci când vorbește de boala tatălui și de problemele pe care le are familia. Familia Dani riscă să ajungă pe drumuri, fără un acoperiș deasupra capului, din cauza unor decizii neinspirate ale bunicilor copilei. Trăiesc de circa 15 ani într-o locuință de pe strada Câmpului din care ar putea fi oricând dați afară, iar Andreea ar fi în imposibilitatea de a-și urma visul de a ajunge învățătoare.
Ițele poveștii sunt extrem de încurcate.
,,Părinții mei au primit această casă de la fostul I.L.L., pentru care plăteau o chirie lunară modică. Casa are două camere, bucătărie, o baie și o cotă parte din grădină. În 2001, părinții mei au înstrăinat casa. Persoana respectivă le-a oferit o sumă de bani, apoi au încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare pe Legea 112 și niște acte notariale, iar, în baza acestora, persoana respectivă devine proprietarul casei. Suma oferită părinților mei a fost una foarte mică, sub valoarea pieței de la momentul respectiv. În anul 2002, tatăl meu a murit. În 2006 a avut loc sccesiunea”, povestește cu amărăciune în glas Dani Petru.
El spune că părinții săi au fost păcăliți, de fapt.
,,Părinții mei acumulaseră de-a lungul anilor datorii la chirie, iar tatăl meu, mințit și speriat de această persoană că va pierde casa, a semnat aceste acte. Eu nu am fost de acord cu vânzarea casei, dar cu toate acestea părinții mei l-au făcut legatar prin testament pe acest individ”, povestește, cu tristețe, tatăl Andreei.
De teama de a nu rămâne pe drumuri, Dani Petru a solicitat o locuință socială, dar statutul juridic al casei în care stă este incert și, deocamdată, familia sa nu are dreptul la un astfel de imobil.
,,Comisia Socială consideră că sunt proprietar pentru că dețin cota parte din casă, moștenită de la tatăl meu. Acest lucru este posibil din cauza unor nereguli în acte făcute tot de actualul proprietar. Situația noastră este foarte gravă, iar pentru asta trebuie o soluție extremă. Din acest motiv fac un apel către autoritățile locale abilitate, să ne ajute să rezolvăm această problemă, ca să putem avea în continuare un acoperiș deasupra capului. Această situație incertă este foarte grea pentru noi, mai ales că ne facem foarte mari griji pentru viitorul copilului nostru”, explică Petru Dani.
În ciuda tuturor problemelor, cei din familia Dani sunt oameni gospodari și chibzuiți. În grădina pe care o au în spatele curții au cultivat de toate pentru a se putea bucura de legume proaspete și sănătoase pe timpul verii.
,,Nu beneficiem de subvenții sau ajutoare financiare, tocmai de aceea îi suntem foarte recunoscători doamnei Dorica Nanu și Asociației Umanitare ,,Alexandra Nanu”, apreciază Petru Dani.
Publicitate
