Depistat în Brazilia în luna mai a anului trecut, virusul Zika a afectat până în prezent mii de persoane de pe întreaga planetă. Principala cale de transmitere este prin înţepăturile de ţânţari, însă studiile recente au demonstrat că virusul se poate transmite şi pe cale sexuală sau de la mamă la făt. De altfel, în urma epidemiei din ultimul an, îndeosebi în America de Sud, s-au născut copii cu microcefalie din mame infectate cu Zika. În plus, specialiştii atrag atenţia asupra unor sindroame neurologice care pot complica boala şi în cazul adulţilor. Până în prezent, în România, virusul Zika a fost confirmat la 3 persoane care, în prealabil, au călătorit în străinătate. Care sunt simptomele pe care le manifestă o persoană care a fost infectată cu acest virus, cum poate fi evitată contaminarea, dar şi ce reguli trebuie să respectăm în cazul în care şi în România numărul persoanelor infectate cu Zika va creşte ne spune dr. Georgeta Marga, medic șef Compartimentul Supraveghere Epidemiologică și Controlul Bolilor Transmisibile în cadrul Direcției de Sănătate Publică Sibiu.
Ce este virusul Zika?
Virusul Zika este un microorganism din genul Flavivirus, identificat pentru prima dată in 1947, la maimuţele Rhesus, în pădurea Zika din Uganda, transmiţându-se la om prin intermediul înţepăturilor de ţânţari. Este înrudit cu alte flavivirusuri transmise prin vectori, care sunt agenţi infecţioşi pentru febra Denga, infecţia West-Nile şi encefalita japoneză.
Care sunt căile de transmitere ale acestui virus?
Principala cale de transmitere la om este prin intermediul înţepăturilor de tânţari invazivi. Vectorul principal este ţânţarul din specia Aedes aegypti, în timp ce Aedes albopictus, supranumit „ţânţarul tigru”, este considerat vector secundar.
Deşi virusul a fost depistat în mai multe tipuri de fluide biologice (lichid seminal, sânge, urină, salivă şi lapte matern), a fost demonstrată doar calea de transmitere sexuală. Chiar dacă nu există încă suficiente dovezi, infecţia cu virus Zika poate fi transmisă şi prin intermediul sângelui şi a altor produse de origine umană (inclusiv transplacentar, de la mamă la făt, sau în timpul travaliului unei mame în faza infecţioasă).
Ţânţarii din România pot transmite virusul Zika?
Aedes aegypti nu a fost încă identificat în România, însă experţi entomologi din cadrul Institutului Naţional de Cercetare Cantacuzino au dovedit, încă din 2012, că „ţânţarul tigru” (Aedes albopictus) există şi în Bucureşti şi poate supravieţui peste iarnă. De reţinut că acesta este activ doar în timpul zilei, în special dimineaţa, şi spre sfârşitul după-amiezii, până pe înserate. Întrucât astfel de studii nu s-au desfăşurat în alte zone din ţară, nu poate fi exclusă prezenţa lui şi în alte judeţe. În opinia specialiştilor, probabilitatea transmiterii virusului Zika prin ţânţari, în ţările UE, este plauzibilă doar în zonele unde există ţânţari capabili să poarte şi să transmită acest virus (inclusiv „ţânţarul tigru”), în cazul introducerii virusului prin călători infectaţi cu Zika. Riscul transmiterii ulterioare autohtone a infecţiei prin vectori nu poate fi exclus, dar este apreciat ca mic spre moderat. Precizăm că, în sudul Europei, condiţiile optime de activitate pentru această specie de ţânţari, cresc progresiv începând cu primăvara (aprilie-iunie) şi rămân favorabile vara şi toamna.
Ce simptome are o persoană care a fost infectată cu virusul Zika?
Majoritatea infecţiilor (60 – 80%) sunt asimptomatice. La celelalte, principalele simptome sunt: erupţia maculară (pete) sau papulară (zone reliefate), febră, artralgiile (dureri articulare), conjunctivita nonpurulentă sau conjunctive roşii, mialgii (dureri musculare) şi cefalee. Simptomele bolii sunt de obicei uşoare, se remit spontan în 4-7 zile, fără complicaţii severe sau decese asociate, cu rată redusă de spitalizare.
Care este perioada de incubaţie a virusului şi cum se tratează această infecţie?
Perioada de incubaţie variază între 3 – 12 zile după înţepătura unui ţânţar infectat. Pentru infecţia cu virusul Zika nu există tratament specific, ci doar simptomatic (antialgic, antitermic, antipruriginos), completat cu repaus şi aport de lichide în cantităţi suficiente pentru a preveni deshidratarea.
În perioada manifesării simptomelor provocate de virusul Zika persoana trebuie să fie internată în spital?
De regulă, aşa cum am precizat, rata de spitalizare a cazurilor este redusă. În zonele unde există ţânţari din specia Aedes, în prima săptămână de boală, există riscul răspândirii infecţiei de la bolnav la populaţia umană din zonă, prin înţepături de tânţari. De aceea, furnizorii de servicii medicale trebuie să se asigure că la locul izolării bolnavului sunt respectate toate măsurile de protecţie (plase pentru pat tratate cu insecticide, plase la geamuri şi uşi, etc.) şi vor anunţa autorităţile locale pentru efectuarea acţiunilor de desţânţărizare. În România, aceste condiţii pot fi asigurate cu mai mare rigurozitate în spital, deci internarea este de preferat, din motive de siguranţă.
Care sunt principalele complicaţii pe care le poate genera virusul Zika?
Ca urmare a epidemiei extinse din 2015-2016 specialiştii sunt alertaţi cu privire la posibilitatea apariţiei sindroamelor neurologice, de regulă autoimune (sindrom Guillain Barre, meningita, meningoencefalita şi mielita) care pot complica boala. Sunt posibile însă şi alte complicaţii, încă nedescrise în literatura de specialitate, dar şi cazuri atipice, la anumite categorii de populaţie (copii, bătrâni, persoane cu imunitate compromisă sau cu anemie falciformă).
Avertismentele OMS vizează îndeosebi femeile însărcinate. Ce probleme poate genera virusul, copiilor acestora?
În recenta epidemie cu virus Zika din Brazilia şi Polinezia Franceză au fost raportate cazuri de microcefalie fetală sau neonatală, dar şi alte malformaţii ale sistemului nervos central (inclusiv cu defecte de vedere, pierderea auzului), la copii din mame infectate cu Zika în primele două trimestre de sarcină, sau chiar pierderea sarcinii. Astfel de cazuri au fost raportate şi în SUA, dar şi în ţări europene (Slovenia şi Spania), la mame care au călătorit în zonele endemice (America de Sud).
Studiile efectuate până în prezent arată că deficienţele de neurodezvoltare menţionate pot fi produse de virusul Zika, însă sunt necesare în continuare studii care să evalueze efectul altor factori de risc asociaţi, care pot cauza şi ei aceste malformaţii.
Procentual, care este probabilitatea ca viitorii copii născuţi din mame care au avut virusul Zika să fie afectaţi?
În cel mai recent raport, publicat în mai 2016 de Centrul European pentru Controlul Bolilor din Stockholm (ECDC), se precizează că această probabilitate nu poate fi documentată procentual, întrucât datele disponibile sunt insuficiente.
Ce reguli trebuie să respectăm în cazul în care şi în România numărul persoanelor infectate cu Zika va creşte?
O creştere uşoară a numărului de cazuri, care ar putea surveni prin cazuri de import, impune intensificarea tuturor măsurilor de protecţie menţionate, atât la locul de izolare a cazurilor, cât şi în locații de înmulțire a ţânţarilor (zonele parcurilor, lacurilor etc., inclusiv depozite de anvelope sau oricare altele caracterizate prin acumulări de apă), prin implicarea primăriilor. De asemenea, bolnavii bărbaţi vor respecta măsurile preventive pentru transmiterea pe cale sexuală (abstinenţă sau sex protejat) pe o perioadă de 6 luni de la debutul simptomelor. Populaţia din zona unde sunt izolate cazurile va fi cooptată de autorităţi, pentru a aplica toate măsurile de control al vectorilor în aria locuinţei proprii (eliminarea tuturor zonelor cu acumulări sau stagnări de apă, cum sunt: scocuri înfundate, bidoane de colectare a apei de ploaie, stropitori, farfurii suport pentru ghivece de flori, fântâni arteziene şi vase ornamentale murdare, piscine gonflabile pline cu apă pentru mai multe zile, anvelope nefolosite, etc). În plus, sunt necesare şi măsuri preventive pentru înţepăturile de ţânţari, în afara şi în interiorul locuinţei (îmbrăcăminte adecvată, aplicarea de repelenţi şi camere cu aer condiţionat, protecţie mecanică sau plase în jurul patului).
În cazul transmiterii autohtone (prin vectori locali), creşterea numărului persoanelor infectate va fi mult mai mare, la fel şi riscul de expunere. În consecinţă, toate măsurile enumerate trebuie aplicate cu rigurozitate, aşa cum sunt comunicate de autorităţi.
Poate fi prevenită îmbolnăvirea cu virusul Zika, ce recomandări aveţi?
Chiar dacă nu există un vaccin sau un tratament preventiv, boala poate fi prevenită.
Astfel, pot fi evitate călătoriile în zonele afectate, mai ales de către gravide, femei care intenţionează să rămână însărcinate şi persoane cu imunitatea deficitară. Pentru călătoriile strict necesare, doritorii se pot informa cu privire la măsurile preventive de pe site-uri autorizate (de ex http://www.cnscbt.ro/index.php/sfaturi-pentru-calatori) şi vor aplica măsurile necesare pe toată perioada călătoriei, evitând înţepăturile de ţânţari, inclusiv după întoarcerea în ţară, timp de o lună. Cabinetele specializate în medicina călătoriilor pot oferi sfaturi de specialitate (inclusiv privind utilizarea repelenţilor) unor categorii speciale de persoane expuse (gravide, persoane cu boli imune şi boli cronice severe, copii mici, etc). De asemenea, prevenirea transmiterii pe cale sexuală este recomandată în timpul sejurului, dar şi după întoarcere, timp de 8 săptămâni. Gravidele trebuie să informeze medicul curant despre călătoria în zona de risc, pentru a fi monitorizate atent pe pacursul sarcinii în vederea depistării malformaţiilor fetale, care pot surveni şi după infecţii asimptomatice. La apariţia simptomelor compatibile cu infecţia cu virus Zika, în interval de 2 săptămâni de la întoarcere, călătorii trebuie să se adreseze medicului, specificând că au călătorit recent în zona afectată.
