Una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă România, dar care până acum nu a avut mare ecou printre politicieni, este scăderea numărului de locuitori. Populaţia s-a redus dramatic, ţara noastră pierzând, în ultimele două decenii, aproape 3 milioane de persoane, atât din cauza plecării românilor la muncă în străinătate, cât şi din cauza scăderii natalităţii şi creșterii alarmante a ratei mortalităţii. Potrivit statisticilor, rata natalităţii românilor a ajuns să fie mai mare peste hotare decât în ţară, majoritatea emigranţilor fiind la vârsta fertilităţii, între 15 şi 48 de ani. Astfel, potrivit unei statistici, în 2013, mamele românce din străinătate au născut 12,5 copii la 1.000 de locuitori, în timp ce în ţara noastră s-au născut numai 9,3 copii la 1.000 de locuitori.
Previziunile sunt însă şi mai sumbre pentru viitor, în condiţiile în care, în primele 5 luni ale acestui an, populaţia României s-a redus în fiecare zi în medie cu 247 de persoane. Potrivit unui studiu realizat de Organizaţia Naţiunilor Unite, ţara noastră va avea una dintre cele mai mari rate de scădere din lume, de 22% până în anul 2050. Practic, această reducere o situează pe locul al doilea în clasamentul mondial al ţărilor cu cea mai mare rată de scădere a populaţiei în următorii 35 de ani. Pe primul loc al clasamentului se află Bulgaria, care va înregistra o scădere demografică de aproape 28%.
Pentru ca România să poată compensa golul lăsat de migraţia externă, este nevoie, pe de-o parte, să dezvolte politici economice pentru ca emigranţii români să revină în ţară, iar pe de altă parte, sunt necesare măsuri eficiente de încurajare a natalităţii. Noua lege a indemnizaţiilor pentru mame a fost un prim pas în acest sens, prin majorarea nivelului minim de la 600 la 1.062 de lei şi prin desfiinţarea plafonului maxim. Autorităţile ar mai putea însă încuraja familiile să aibă mai mulţi copii, fie prin reducerea impozitelor pe venit, proporţional cu creşterea numărului de copii, prin alocaţii suplimentare acordate lunar sau prin programe de lucru cu durată mai scurtă pentru părinţi. De asemenea, creşterea numărului de creşe şi grădiniţe sau construcţia de locuinţe pentru tineri, care să poată fi închiriate la preţuri modice, sunt alte soluţii luate în calcul de specialişti pentru stimularea creşterii natalităţii. Potrivit Eurostat, numărul copiilor născuţi anual a scăzut, în 2015, cu 37% faţă de anul 1990. În aceste condiţii, viitorii parlamentari ar trebui să înţeleagă cât de important este să propună legi pentru sporirea natalităţii, creând totodată condiţiile propice pentru a fi ulterior puse în aplicare.
Cu cât vom ignora această problemă, cu atât consecinţele sale vor fi tot mai grave, iar cel mai mare risc este dispariţia românilor ca naţiune.
