De câte ori vin pe la noi d’alde f.m.i , să ne mai tragă nițel pe roată ca pe Gheorghe Doja , îmi aduc aminte că mă învăța bunica să nu dau buzna în casa omului neinvitată , și , nu mai știu dacă, pe vremea când în România se puneau bazele democrației noastre originale – adică ale statului sclavagist – noi i-am chemat pe ei sau ei au dat buzna singuri. Nu de alta, dar au românii o vorbă care zice: “ băgatu-ți-ai singur puricele în cojoc, amu n-ai decât să te scarpini!” și ar fi interesant de știut cam cât o să facem acest gen de “ fitness”.
Unii îi așteaptă cu spinarea încovoiată, alții cu limba scoasă, unii cu inima cât un purice de teama fructelor mâniei lor, iar unora mai cu umor le vin idei de-a dreptul năștrușnice. Bunăoară, ma gândeam că vara viitoare românul nu va mai avea ieșire la mare.” Cum așa?” veți întreba. “Vin rușii peste noi? Se reașează granițele în Europa? Le dă cineva nas bulgarilor sau vreo uniune democrată cere , după modelul fratelui maghiar, autonomia teritoriului dintre Dunăre și mare, locuit în majoritate de dobrogeni ?” Da de unde ! Ia nu vă mai grăbiți să intrați în panică. Doar n-am spus România, ci românul, ceea ce e cu totul altceva. Adică omul acela obișnuit, care după un an de stress la serviciu vrea și el, ca orice francez, ceh sau neamț , să-și ia puștii și femeia și să stea câteva zile la soare în concediu, expresia drepturilor omului. La concediu mă refer. Acela care vrea să nu-l mai repeadă recepționerul care l-a recunoscut după prosop, că nu e șomer elvețian, ci profesor de-al nostru.
De grija asta am scăpat – de visul românului să ajungă și el vara măcar câteva zile la mare. Noile poveri fiscale ne vor ține turtiți cu burta la pământ , nu cu ea la soare. Iar pe plajă oase roade doar cine a înșfăcat osul cu hotarâre și nu trageți nădejde să-l scape curând din mână. Noi, cei de rând – la plata dărilor către f.m.i – deocamdată avem voie să-i simțim doar greutatea (osului vreau să zic) pe umeri, că cineva trebuie să-l care ca altul să-l roadă. “Egalitaristo, invidioaso, antidemocratico” veți spune. “Dacă ajungeai tu la meniul acesta mai vorbeai așa?”
Ei bine, trebuie să marturisesc: mai suntem încă destui români cărora ne plac oasele, ce-i drept însă cele care țin coloana vertebrală dreaptă, osul pus la treabă sau, și mai mult, osul domnesc din care se trag Ștefan cel Mare și Sfânt și alții asemenea lui. Doar că nu mai sunt astăzi la modă. Meniul zilei s-a schimbat și cine nu a înțeles, nu va avea la vară ieșire la mare. O mai poate lua încă spre dealuri și poieni cu cortul, cu nessul și puștii după el. Numai să nu dați și pe acolo de garduri pe care scrie : “nu treceți, proprietate privată ”. Și dacă vă scrie românește, încă va fi bine. Ne-am băgat puricele în cojoc ? După nasul meu de jurnalist, neam de neamul românilor o să ne cam scărpinăm pe termen mediu si lung.
