PS Daniil Stoenescu, Episcop Locțiitor Ortodox Român al Daciei Felix în Serbia, a venit la Sibiu duminică, 30 aprilie, pentru susținerea conferinței „Parusia Domnului – Orizontul nostru de așteptare”. Timp de aproape 3 ore, Biserica de pe bulevardul Mihai Viteazu a fost neîncăpătoare pentru cei 1.000 de oameni veniți să îl asculte și să îi adreseze întrebări ucenicului Părintelui Arsenie Boca. Într-un interviu acordat în exclusivitate ziarului nostru, PS Daniil oferă învățăminte de suflet pentru cititorii Sibiu 100%.
Care este cel mai mare pericol pentru mântuire în vremurile noastre?
Contaminarea de duhul lui Antihrist, al lui Iuda trădătorul sau al lui Anania şi Safira din Faptele Apostolilor; necredinţa, necunoştinţa de Dumnezeu, abaterea sau căderea de la Ortodoxie, stricăciunile şi destrăbălarea din lume, desfrânarea, adulterul, avorturile, crimele şi răutăţile, ura, duşmănia, mândria şi, mai ales, neiubirea de Dumnezeu şi de aproapele, din cauza iubirii de sine.
Cum să ne pregătim pentru cea de-A Doua Venire a Mântuitorului Iisus Hristos?
Exact precum s-au pregătit Patriarhii şi Proorocii pentru cea dintâi venire a lui Mesia-Hristos, Fiul lui Dumnezeu Întrupat – cu „credinţă, nădejde şi dragoste” (I Corinteni 13, 13); Parusia Domnului, Învierea de Apoi şi Înfricoşătoarea Judecată de pe Urmă, fiind meridianul eshatologic de pe fusul orar istoric al Creştinismului.
În ce măsură trebuie să punem accent pe prima judecată a lui Hristos, cea particulară, faţă de cea de obşte?
Judecata particulară va introduce sufletele celor mântuiţi în „Sfânta”; pe când Înfricoşătoarea Judecată de Apoi îi va trece pe veci pe toţi cei de-a dreapta, trup şi suflet, în „Sfânta Sfintelor” celor cereşti şi veşnice. Judecata particulară are loc la sfârşitul vieţii fiecăruia dintre noi – neîncetat Dumnezeu judecă în mod particular sau personal pe toţi cei care mor în fiecare zi şi în fiecare ceas, pe faţa pământului! – ; pe când Înfricoşătoarea Judecată de Apoi va avea loc deodată şi pentru toţi, la capătul drumului spre Emaus al istoriei lumii şi al Bisericii. „Uşile Împărăteşti” ale Eshatologiei universale se deschid prin Învierea Domnului, Înăţarea Lui la cer, Şederea de-a dreapta Tatălui, Pogorârea Duhului Sfânt, A Doua Lui Venire, Învierea tuturor morţilor şi Judecata de pe Urmă.
Care ar putea fi cauzele pentru care un suflet care ajunge în Rai după prima judecată, să ajungă în Iad după judecata finală de la Sfârşitul Lumii?
După moartea trupului, sufletul nu mai poate nici a păcătui, nici a se pocăi. Prin urmare, nimeni dintre cei ajunşi în Rai, după Judecata Particulară, nu va mai ajunge în Iad, după Judecata de Apoi. Dar e posibil ca unele suflete, sau multe suflete – Dumnezeu ştie – , nemântuite după Judecata Particulară, să se poată mântui la Judecata Universală, în urma stăruitoarelor rugăciuni ale celor rămaşi după ei şi ale Bisericii lui Hristos, după cum spunea şi sfătuia Preacuviosul Părintele nostru Arsenie Boca: „Cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru morţii noştri este să trăim mai creştineşte decât ei.”
Care este primul pas pe care omul îl poate face pentru mântuirea sufletului?
Credinţa ortodoxă în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Întrupat; credinţa în Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită; pasul spre Botez, Mirungere şi Euharistie; pasul spre Biserică, Spovedanie, Împărtăşanie şi Liturghie; pasul spre Cununie şi nu spre concubinaj; Rugăciunea, citirea Sfintelor Evanghelii, a Noului Testament şi a Sfintelor Scripturi, faptele bune, smerenia şi umilinţa, împlinirea Poruncilor lui Dumnezeu şi a Fericirilor evanghelice.
Cum să rămânem statornici şi neclintiţi în credinţa în Dumnezeu, atunci când vin ispite din toate părţile?
Zidindu-ne casa sufletului pe Stânca-Hristos, pe care nici ploaia, nici râurile mari, nici vânturile nu o vor putea clinti, clătina sau dărâma (cf. Matei 7, 24-25), deoarece numai El este „Piatra cea din capul unghiului” Creaţiei, Bisericii şi vieţii noastre (cf. Matei 21, 42).
Prin prisma experienţei dumneavoastră, care ar fi cele mai importante sfaturi pe care doriţi să le transmiteţi credincioşilor?
Aş greşi dacă aş crede că am vreo experienţă. Aşadar, din învăţătura şi experienţa Sfinţilor Prooroci, a Sfinţilor Apostoli şi a Sfinţilor Părinţi ai Bisericii lui Hristos, aş putea spune doar: credinţă neclintită, smerenie adâncă, dragoste aprinsă, minte luminată, inimă plină de bunătate, rugăciune neîncetată, stropită cu lacrimi tainice şi mai ales închinare în Duh şi Adevăr, prin cele două aripi ale minţii: conştiinţa Atotprezenţei lui Dumnezeu (Psalmul 15, 8) şi conştiinţa celui dintâi dintre păcătoşi (I Timotei 1, 15).
Aveţi o recomandare de suflet care v-a rămas de la Părintele Arsenie?
„A avea cât mai luminat în minte Revelaţia creştină ca şi concepţie de viaţă; aceasta înseamnă coiful mântuirii” (Efeseni 6, 17); şi: „Nu îngreunaţi norul de păcat al omenirii” – pentru că se pot porni oricând fulgerele şi tunetele Apocalipsei!