Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat cinci recursuri în interesul legii, în tot atâtea cauze promovate de diferite instanțe din țară sau de Parchetul de pe lângă ICCJ. Printre acestea se numără o suluție foarte importantă pentru cauzele în care proprietarii care au construit imobile fără autorizație de construcție și cer recunoașterea și intabularea acestora pe cale judiciară.
Absența unei autorizații de construcție sau nerespectarea ei va conduce, de acum înainte, la imposibilitatea de a obține recunoașterea dreptului de proprietate. La fel se va întâmpla și dacă nu exsită procesul-verbal de recepție a lucrărilor, după cum a decis ICCJ, în urma soluționării recursul în interesul legii promovat de Curtea de Apel București. Soluția a fost cerută deoarece instanțele din țară soluționau diferit spețele în care proprietari care construiseră fără autorizație solicitau recunoașterea imobilului și înscrierea acestuia în Cartea Funciară.
Decizia nr.13 în dosarul nr.98/1/2019
Admite recursul în interesul legii promovat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti şi, în interpretarea şi aplicarea art. 492 din Codul civil din 1864, art. 579 alin. (1), art. 577 alin. (2) din Codul civil, art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 37 alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că:
Lipsa autorizaţiei de construire sau nerespectarea prevederilor acesteia, precum şi lipsa procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor constituie impedimente pentru recunoaşterea pe cale judiciară, în cadrul acţiunii în constatare, a dreptului de proprietate asupra unei construcţii realizate de către proprietarul terenului, cu materiale proprii.
Celelalte soluții la recursuri în interesul legii, în cauze ce erau soluționate contradictoriu de judecători, se referă la arme și muniții, lovire și alte violențe săvârșite asupra familiei, exporprieri în scopuri de utilitate publică și la impozite pentru bunuri în procedurile de faliment.
CITEȘTE MAI MULT: Povestea sibiencei acuzată că și-a răpit fetița: iubitul este coreean, adoptat de părinți suedezi
Decizia nr.10 în dosarul nr.191/1/2019
Admite recursul în interesul legii promovat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Timișoara.
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 112 alin. (1) lit. f) din Codul penal, art. 342 alin. (6) din Codul penal şi art. 5491 din Codul de procedură penală, stabilește următoarele:
„În cazul faptei prevăzute de art. 342 alin. (6) din Codul penal, cu privire la care s-a dispus o soluţie de clasare întemeiată pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul de procedură penală, arma şi muniţia intră sub incidența confiscării speciale, în temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) din Codul penal, în procedura reglementată de art. 5491 din Codul de procedură penală, în ipoteza în care făptuitorul nu a depus arma şi muniţia la un armurier autorizat în termen de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului de armă.”
Decizia nr.11 în dosarul nr.198/1/2019
Admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 193 raportat la art. 199 alin. (1) din Codul penal, stabileşte că:
Pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe săvârşită asupra unui membru de familie prevăzută de art. 193 raportat la art. 199 alin. (1) din Codul penal, atunci când acţiunea penală a fost pusă în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, încetarea procesului penal poate fi dispusă numai ca efect al retragerii plângerii prealabile şi nu ca efect al împăcării.
Decizia nr.12 în dosarul nr.42/1/2019
Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj şi, în consecinţă, stabileşte că:
Sumele reprezentând impozite locale datorate pentru bunuri valorificate în procedură, grevate de o cauză de preferinţă în favoarea unui creditor (sau „de ipoteci, gajuri sau alte garanţii reale mobiliare ori drepturi de retenţie de orice fel”, în terminologia Legii nr. 85/2006), devenite scadente după data intrării în faliment a debitorului, nu beneficiază de ordinea de prioritate la plată instituită prin art. 121 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv, art. 159 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare.
Decizia nr.14 în dosarul nr.117/1/2019
Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, cu modificările şi completările ulterioare, instanța de judecată este competentă să soluționeze nu numai contestația formulată împotriva hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, ci și acțiunea prin care expropriatul contestă despăgubirile estimate şi solicită atât stabilirea acestora de către instanţă, cât şi obligarea expropriatorului la plată, ulterior emiterii deciziei de expropriere şi consemnării sumelor aferente despăgubirilor, în cazul lipsei nejustificate a acestei hotărâri.
